Blidul cu linte

Început de an nou nouț!

2012-01-09T05:45:00.000-08:00

...articol din revista Bisericii Speranța...

Deja am zis de treizeci și doi de ani de ”La mulți ani!”. Nu am idee ce s-a întâmplat cu timpul…parcă a intrat la apă. Chiar în această seară vorbeam cu soția mea de rapiditatea desfășurării evenimentelor și planificam deja ce vom face de Paște! Parcă cineva ne-a setat pe fast-forward și ne-a uitat acolo, totul derulându-se cu o viteză parcă totuși prea mare. Mi-a venit în minte cu ocazia contemplării acestei realități, o idee: cu ce rămânem totuși din goana aceasta anuală! Era pe vremea copilăriei mele un cântec foarte potrivit, pe versurile inconfundabilului Traian Dorz, din care vreau să citez câteva strofe pe sărite:

”Eram copil, trecea zăpada,/Eu cu tristețe-o petreceam,/Mi se părea că iarna trece,/Mi se părea, dar eu treceam…

Eram mâhnit cum bate ceasul/ De graba lui umbrit oftam,/ Mi se părea că vremea trece,/
Mi se părea, dar eu treaceam…

Azi văd cu-amar, Isus, tot harul/ Ce l-am pierdut când n-ascultam,/ Mi se părea că-l am de-apururi,/ Mi se părea, dar nu-l mai am”.

Acest gând a început să nu-mi dea pace…EU trec, nu timpul, nu anii, nu anotimpurile, nu sărbătorile. În scurgerea aceasta spre infinit fiecare din noi ar trebui să evaluăm mult mai bine oportunitățile, HARUL, momentele de fericire, clipele de cer, ocaziile pentru a face ceva durabil. Și pentru că nu vreau să rămân ”doar cu gel pe freză”, vorba unui cântăreț care tot apare de ceva vreme în atenția noastră cu ocazia Crăciunului, am hotărât să nu las să treacă pe lângă mine nici un moment, nici o oportunitate de a face mai bine, nici o ocazie de a fi mai bun și mai util, nici o clipă fără să mă căiesc, să pătrund în sufletul meu, să caut să mă îndumnezeiesc! Am aflat din cei 32 de ani ai mei că în viață nu poți aștepta după ocazii perfect…că nu-s! Și tot așteptând momentul, acel timp, riști să rămâi cu pumnii goi, riști să risipești tot Harul, riști să treci…și treci degeaba, fără sens, fără rost! De multe ori am dat nas în nas cu oamenii care tot așteaptă clipa, ocazia și momentul și în așteptarea acelui ceva nu fac nimic în acest moment! Au potențial, au valori, au destule ca să reușească, dar lipsește această coordonată, trecerea e inevitabilă! Nimeni nu te așteaptă, vremurile nu le mai poți întoarce…iar succesul e a celora care îndrăznesc, a celor care încearcă, a celor care speculează orice oportunitate, a celor care simt clipa utilă.

Probabil nu am fi știut niciodată că un om poate umbla pe apă dacă Petru nu ar fi ales să profite de momentul lui! Nu avea toate coordonatele, nu știa finalul, nu vedea nimic în bezna nopții, dar a avut un moment, și vai cum a profitat de el! Nu a contat deloc scufundarea, nu a contat deloc comentariile răutăcioase, cei 11 comentau din barcă, dar el făcea istorie cu Dumnezeu mergând pe apă ca și pe uscat. Despre asta vorbesc!

Toți vedeau în lupta aceea inegală un uriaș de care nu are rost să te apropii! Toți știau deznodământul unei confruntări cu acea fiară, așa că toți stăteau așteptând un moment favorabil…dar care parcă se încăpățâna să nu mai vină! A fost nevoie de un adolescent care a înțeles că e timpul lui, că e vreamea lui. Nici el nu avea toate detaliile, nu avea un context foarte bun, nu era antrenat pentru o luptă de un asemenea nivel, dar avea ochi pentru a vedea oportunitatea. Dacă toți vedeau în Goliat uriașul de nebătut, David vedea în el un uriaș pe care îți era imposibil să-l ratezi cu praștia! Și chiar nu l-a ratat. În acea zi el a intrat în istorie ca cel care ucide uriașii.

Dacă știu așadar ceva sigur, e că EU trec împreună cu anii și vremea și anotimpurile…dar ceea ce vreau e să nu trec degeaba. Într-o ascultare totală de Domnul, creștinul poate transforma orice oportunitate în una favorabilă. Nu știu ce va aduce 2012, nu știu toate detaliile oportunităților care vor veni, nu știu multe aspecte, dar e ceva ce știu 100% - câtă vreme voi fi în Voia și Cuvântul Lui pot să fiu sigur că rămâne ceva valoros în urma mea, că pot scrie istorie și eu alături de David, Petru și alții care nu erau extrem de curajoși, dar au îndrăznit să marcheze cumva trecerea lor prin viață!

E 9 ianuarie…încă e început de an, nimic nu e pierdut, e vreme de programare, de reprogramare, articolul meu nu cheamă la acțiuni pripite, la proiecte necugetate, nu, ci doar la o re-evaluare a momentelor pe lângă care trecem, la o re-afirmare a credinței, la o redescoperire a Scripturii care direcționează și sfătuiește… Dacă vom privi așa viața, vom trece, da, pentru că așa ne este scris, dar nu vom trece degeaba, nu vom trece fără rost…ci trecerea noastră va marca file, chiar dacă poate doar câteva rânduri, din istorie! Să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Umblări peste umblări!

2011-12-23T03:02:00.000-08:00

...plăcută e reîntâlnirea cu propriul blog! Am fost atât de ocupat sfârșitul acesta de an cu plecările și alte activități, încât nu am mai avut necesarul timp și starea necesară pentru a mai posta câte ceva pe blog. Am să încerc să înșir un pic din experiențele din ultima vreme.

UCRAINA - după Geneva, a urmat reîntâlnirea cu frigul ucrainian. De data aceasta am avut ocazia să particip la câteva programe bisericești și să interacționez mai mult cu comunitățile creștine din zona românească a orașului Cernăuți. Cele 10 zile au fost explorate la maxim: Veritas și predicare. Mulțumită prietenilor am avut timp și de mișcare, saună și alte activități. Un timp bun cu adevărat.

1 DECEMBRIE - Conferința ”Oferă Speranță” de anul acesta ne-a depășit din nou toate așteptările! Publicul frumos, invitații: Adi Gliga, Iuliu Centea, Vasi Croitor și Fam. Gheorghe Relu și Tabita, au fost la înălțime. România mai are cu adevărat speranță! Cei prezenți au dăruit cu inimă mare cărți și bani pentru susținerea proiectului din satul Smârdioasa...frumos, frumos, frumos. Mulțumiri tuturor celor implicați!

BERGAMO - a fost cred cea mai scurtă vizită în Italia. M-am simțit ca la o duminică de misiune pe care o făceam când eram mai tânăr cu trenul, numai că de data aceasta am făcut misiunea cu avionul. Am plecat duminică devreme, am ajuns direct la biserică, am avut 2 programe...am dormit și luni am plecat spre Timișoara. Deși biserica trece printr-un moment delicat, băiatul cel mare al pastorului a decedat, oamenii au răspuns pozitiv chemării la studiu și în ianuarie începem 1 modul Veritas acolo.

Wiesbaden și Frankfurt - câteva zile mai târziu, adică în 9 decembrie am zburat spre Frankfurt. Aici totul mirosea a sărbătoare! Centrul Creștin Român din Frankfurt nu face notă discordantă: colinde interpretate grozav de corul mixt condus cu mână forte de Costi, slujirea devotată a tinerilor, bucuria ascultării Cuvântului, a făcut să simt din plin căldura sărbătorilor! A fost o pregătire bună pentru sărbătorile de acasă. Am văzut pe propria piele ce înseamnă munca în Germania la DHL, am mâncat cel mai bun kebab, am făcut în premieră un grătar în decembrie și pe ploaie, am început modulul 1 Veritas cu cei interesați de studiu aprofundat, am condus pentru prima dată pe autostrăzile nemțești...și am învățat ceva important: să eviți zborurile în apropierea sărbătorilor și iarna...după 12 ore am ajuns în cele din urmă acasă!

Sărbători Fericite...un an muuuuuuuult mai bun vă doresc! Și mie...somn bun, odihnă și forță...că mai am de lucru! Numai bine!

After Geneva!

2011-11-16T07:18:00.000-08:00

Din nou realitatea a bătut visul! Eu, citind lucruri despre Geneva, despre importanța ei, mă așteptam să aflu un oraș modern, aglomerat, agitat...am găsit în schimb un oraș extrem de cochet, modest, liniștit, cu destul de puțini locuitori! Și mi-a plăcut ce am văzut! Își trădează istoria pe fiecare străduță din orașul vechi. Și în cele din urmă l-am ”găsit” și pe Calvin în Catedrala Sf. Petru, St. Pierre cum ar zice cei care parlesc în limba lui Voltaire. Lucrurile puse la punct în muzeul Reformei, cu exactitate și atenție până spre perfecțiune, m-au lăsat cu gura deschisă. Totul trădează emoție și profesionalism - în muzeul din subsolul Catedralei de prin 1160, dacă îmi mai aduc bine aminte, se află obiecte și ruine care datează de prin anul 350 după Christos, extrem de cu cap prezentate! Apoi sediul ONU cu piața frumoasă mi-a încântat ochiul plus parcul din centrul vechi dedicat tot Reformei! A, era să uit și de celebru Jet d'eau, un jet de apă de aproximativ 140 de m înălțime care reprezintă o atracție fantastică.

Aici, în Geneva, am dat de o comunitate evanghelică frumoasă! Majoritatea tinerilor îmi erau cunoștințe mai vechi de printr-o tabără de tineret din Italia. Plus tot aici mi-am revăzut prietenii mei vechi - Țifiiiiii! (între noi să rămână, super s-au comportat cu mine! stimă prieteni). Cu această ocazie l-am cunoscut și pe pastorul E.B. cu care ne știam doar prin telefon, un om cu inimă mare și bună! Deși nu impresionează prin număr, biserica românească m-a impresionat prin felul în care ascultă, prin felul în care se implică și legătura frumoasă care există între membrii ei. Mi-am amintit de Logos, de biserica din Frankfurt...îmi plac la maxim comunitățile mici și unite...

Deși nu am fost în cea mai bună condiție fizică, plăcerea de a sluji, de a cunoaște oameni noi și să redescopăr file din istorie de care știam doar din cărți, a compensat orice slăbiciune. Prieteni a fost frumos...când ziceați că ne revedem?

Pe urmele lui Calvin!

2011-11-09T11:08:00.000-08:00

Mâine zbor spre Elveția, cu destinația Geneva! E prima dată când vizitez acest oraș, în Elveția am mai fost! Prea frumoasă țară...și prea scumpă! E o bucurie că pot să văd, sper, câteva din lucrurile care mai amintesc de cel care a fost marele reformator, Calvin. Îmi place mult acest gânditor creștin, apreciez ideile lui și sunt curios să văd cum e perceput de frumosul oraș reformatorul. Abia aștept!

Aștept cu nerăbdare și întâlnirea cu biserica de aici. Cunosc câțiva tineri cu care m-am întâlnit la o conferință în Italia și doresc să îi revăd - reală binecuvântare pentru orice biserică sunt! În rest, sper un timp bun, aștept ca Harul Domnului să fie prezent...și să am un drum bun, atât dus, cât și întors, mai ales că zbor din Budapesta.

P.S.

Revin cu impresii luni, după ce mă întorc home! Un week-end bun să aveți!

O toamnă frumoasă!

2011-11-06T13:54:00.000-08:00

E clar...de azi mă declar oficial suporter înfocat al toamnei! Mai aveam ceva dubi, dar le-am spulberat total! E vremea ideală, e culoarea perfectă, e atitudinea și starea care mă regăsește, e liniștea de care am nevoie!

E o toamnă agitată cea de anul acesta...dar e printre puținele pe care am avut timp să le admir, să le imortalizez într-un album cu poze dragi... A adus modificări decisive în sectorul implicării mele...e singura lacrimă care s-a prelins în peisajul prea frumos aranjat și plin de pace...e tristă toamna, dar era obligatorie mutarea! E o decizie care ar fi trebuit, poate, să o iau muuult mai devreme, probabil înainte să iasă ghioceii...dar am crezut că pot fi util mai mult...nu știu dacă am fost! Dar am făcut tot cu inimă și drag...toamna aceasta am avut timp să pun toate amintirile frumoase în ordine, să le rememorez și să le închid pentru totdeauna în cutia cu amintiri... O să susțin întotdeauna cu tot ce pot pe cei care vor continua să construiască mai mult de cât mine și mă rog să ajungă sus sus cât mai sus!

Mai e puțin până și cele mai îndârjite frunze se vor duce la locul lor, or fi triste, or fi împlinite? Nu cred că va putea cineva ști vreodată...Mai puțin și se va termina și anu...mai am câteva lucruri de făcut, un eveniment frumos, câteva plecări importante...și apoi aștept să se tragă cortina unui nou început...alb alb de tot! Până atunci mai vreau să urmăresc puțin Artistul care se joacă cald cu frumusețea de culoare...O toamnă frumoasă vă doresc...și veselă!

DEJ reloaded!

2011-10-31T07:03:00.000-07:00

De fiecare dată când apar aici...e tot mai bine! Săptămâna aceasta ne-a întâmpinat o toamnă frumoasă foc, cu soare și cu tot tacâmul! Ne apropiem de final, am terminat de studiat modulul III, și DEJa îmi pare tot mai rău că tot ce e frumos ține puțin. Am găsit prietenii vechi, am dat peste prieteni noi, erau tot acolo, dar acum i-am descoperit mai bine, am petrecut cu adevărat un timp de calitate printre creștinii dejeni. Aproximativ 50 de persoane au rupt din timpul lor prețios pentru a petrece 3 ore în fiecare seară de luni până vineri, și încă vreo 3 ore sâmbătă de la ora 9, în a învăța, actualiza metode corecte de interpretare a poeziei biblice vechi testamentale, a literaturii de înțelepciune și a cărților profetice.

Nu e paradisul pe pământ, dar e un loc în care găsești omenie, inimi calde, simplitate, bun simț, oamenii aceștia cu care am avut onoarea să interacționez, au ”sfințit” locul! Or avea și ei slăbiciuni, lucruri de îndreptat, dar nu am vrut să observ asta! Am observat plăcerea de a studia, de a fi util, plăcerea de a dărui, plăcerea de a sluji...

Mulțumesc prieteni pentru tot: cazare, mâncare, disponibilitate, relaxare, grătare - am mâncat primul păstrăv din viața mea și bio - , pescuit - am prins primii păstrăvi din viața mea-, discuții plăcute, pentru tot...

După Viena...

2011-10-13T07:14:00.000-07:00

...chiar dacă am ”stricat” noi vremea în frumosul oraș, adică eu și L., nu am putut să îi furăm din farmecul și pitorescul lui, nimic! Cred că e unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat până acum...și am văzut câteva! Mulțumită prietenilor mei, familia S., am văzut și alte chestii decât știam eu până acum. A fost o ieșire reușită - studiul cu biserica Agape, prieteni vechi și prieteni noi, interacțiune, clarificări și lucruri relevante din Scriptură! Frumos, ce mai atâtea vorbe! Mulțumesc tuturor pentru gura de aer proaspăt vienez!

Abia aștept să revin.

Foarte tare!

2011-10-06T14:19:00.000-07:00

sper să luăm aminte...

Toamna e pentru studiu!!!!!

2011-10-06T14:18:00.001-07:00

Însemnări...(mai revin asupra titlului rubricii)!

2011-09-17T03:16:00.000-07:00

Cuvânt pentru iubiții ascultători!

”Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, cine are darul…să-l întrebuințeze…”!

Romani 12:6

Problema nu se putem dacă avem, ci de ce nu folosim ceea ce am primit ca rezultat al harului divin. Orice dar, abilitate, talent nu e măsura spiritualității noastre ci exclusiv rodul harului divin în viața noastră. Această realitate ne va face pe fiecare din noi să nu avem păreri prea înalte despre noi, ne va face să înțelegem că nu suntem decât administratori a ceea ce am primit de sus. Biserica e înzestrată de Duhul Domnului cu tot ce e nevoie pentru cea mai bună fucționare, doar că e văduvită de prea mulți iubiți ascultători care preferă comoditatea scaunului de la balcon! Pavel îndemna creștinii din Roma să-și identifice darul și apoi să ”muncească” în direcția chemării personale.

Suntem o generație extrem de binecuvântată, probabil cu cele mai multe oportunități din istoria lumii acesteia: informație, comunicare, deplasare, etc., însă suntem și cea mai risipitoare! Preocuparea prea mare pentru lucrurile lumii epuizează, stoarce de energie…și așa Biserica e cea care pierde. Oameni abilitați dar frânți, oameni înzestrați dar adormiți, oameni cu potențial dar vlăguiți! Nu uitați prieteni – măsura de har de azi, e defapt indicile judecății de mâine! Viața și așa trece, important ar fi să treacă cu folos pentru Cer, pentru Biserică. Slujirea e cel mai nobil lucru pe care un creștin poate să-l facă, e o onoare să fii partener cu Stăpânul în slujire, e un har!

Spor la treabă!

Însemnări...(mai revin asupra titlului rubricii)!

2011-09-16T05:05:00.000-07:00

Cuvânt pentru creștinii gură spartă!

”Cine umblă cu bârfeli dă pe față lucruri ascunse, dar sufletul credincios ține ce i s-a încredințat”!

Proverbe 11:13

Avem o înclinație teribilă spre cancan, bârfă și comentarii răutăcioase! Pe internet cele mai multe comentarii sunt la articolele tendențioase, la cele care vorbesc despre alții, despre încercările și eforturile altora. În rest, articolele inteligente, legate de viața personală sau care tratează probleme reale se zbat în anonimat. Mai un pic și multe bloguri creștine se vor transforma în site-uri de cancan și paparazzi! Cunosc persoane care dacă din întâmplare află ceva discriminator, sau doar anumite amănunte despre viața cuiva, sunt ca niște bombe cu ceas, ard de nerăbdare să spună, să împrăștie, să facă de cunoscut. Atenție, e uneori molipsitoare o astfel de stare! Bănuiesc, că orice om își dorește să fie înconjurat de oameni fideli și cu un caracter frumos, dar cred că provocarea ar fi să începem noi toți să devenim oamenii, prietenii pe care îi dorim pe lângă noi!

Creștinul e prin definiție un om de CARACTER. E un paradox, o anomalie să spui unui bărfitor, cancanist că e creștin! Creștinul caută repararea, caută întotdeauna edificarea, nu poate distruge, nu poate demola un prieten! Cel ce umblă cu lucruri de genul acesta spunea Solomon distruge total un om. Creștinul e fidel în toate relațiile, acesta e absolutul versetului pentru fiecare din noi azi. E timpul să reparăm ”spărturile” gurilor noastre, să ținem limba în ”frâu”, să devenim cu adevărat PRIETENI!

Însemnări...(mai revin asupra titlului rubricii)!

2011-09-15T03:22:00.000-07:00

Graba strică treaba…iar amânarea o omoară!

”Orice lucru El îl face frumos la vremea lui…”! (Eclesiastul 3:11a)

Există un timp potrivit pentru orice activitate, iar lucrul făcut bine la timpul potrivit e întotdeauna frumos și binevenit. Pornind de la această afirmație am întâlnit 2 atitudini:

Grăbiții – cei care fușeresc totul, cei care nu au răbdare să se usuce cerneala din buletin, cei care vor totul peste noapte. O cât de mult deserviciu poate aduce un om plin de entuziasm dar cu prea puțină minte! Se pare că unii din această categorie au stat de 2 ori la coadă la râvnă și poate deloc la cea cu înțelepciune. Grăbiții nu calculează, nu gândesc, nu se socotesc…abia după eșec, abia după ce au stricat treaba pornesc placa lamentării tip românești – dacă aș fi fost mai calculat, dacă aș mai putea face altfel și din nou, etc.!

Timorații – cei care nu reușesc să se decidă, să facă pasul, să ia hotărârea, cei care amână și evită la infinit momentul deciziei. Aceștia așteaptă mereu oportunitatea perfectă, momentul potrivit. S-ar putea însă ca un moment perfect să nu apară niciodată și opotunitățile să treacă pe sub nasul celor cu mai puțin curaj. Timorații sunt sclavii eternului ”DACĂ”. Întârzierea lucrului poate duce în cele din urmă la anularea lui.

Ca un om echilibrat trebuie întotdeauna să căutăm să acumulăm, să depunem efort, să măsurăm, să cântărim, dar întotdeauna cu un ochi larg deschis după oportunități, pentru că cineva zicea: Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă!

Însemnări...(mai revin asupra titlului rubricii)!

2011-09-14T04:51:00.000-07:00

Asigurare de viață!

”Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, și-l înconjuri cu bunăvoința Ta, cum l-ai înconjura cu un scut!” Psalmul 5:12

Psalmul 5 e psalmul în care David observă atitudinile complet diferite pe care Dumnezeu le are față de cei răi și cei drepți. Dacă cei RĂI au parte de judecata lui Dumnezeu, cei DREPȚI vor beneficia întotdeauna de favorul divinității. Lumea noastră e în căutare disperată după favoare, siguranță, garanții, protecție și asigurări. Toate, din păcate, au termen limitat de valabilitate, sau vin cu condiții nerealiste și sume amețitoare. După toate asigurările făcute omul tot în incertitudine și teamă se zbate zilnic. Pentru luptătorul din vechime, cel mai sigur mod de a se apăra era să stea sub protecția scutului. Câtă vreme scutul era prezent era o garanție pe câmpul de bătaie că războinicul nu e victimă sigură și vulnerabilă. Dacă cel RĂU se plânge de incertitudine și nesiguranță, deși are asigurarea la zi, cel DREPT e învelit de jur împrejur cu ”scutul” bunăvoinței divine! Efectiv la un așa sistem de apărare nu-i poți face față! Nu ai pe unde să ataci!...

Nu mai sta pe gânduri, nu mai alerga cu disperare la chestii relative și nesigure, fă-ți rost de această ”asigurare de viață”, asigură-ți favoarea Tatălui!

Însemnări...(mai revin asupra titlului rubricii)!

2011-09-13T11:19:00.000-07:00

...abia acum am ajuns acasă de aceea a întârziat postarea zilei!

Degeaba ai mușchi, dacă nu ai minte!

Mai bună este înțelepciunea decât tăria! Eclesiastul 9:16

A cam trecut zic eu, vremea când cel ”tare” bătea cu pumnul în masă și cei ”pitici” se executau. E timpul oamenilor cu minte, e vremea să promovăm deșteptăciunea și nu doar guralilii și puternicii. Cred că e necesar să putem argumenta, fără să zbierăm, să putem explica anumite decizii fără să insultăm inteligența interlocutorilor prin apelarea la forță și autoritatea impusă, să corijăm cu inteligență și abilitate. Se va câștiga mai ușor o ”luptă” cu adolescentul, copilul, membrul simplu al bisericii dacă se aplică metoda înțelepciunii, a explicării, decât a impunerii prin forță! Paradoxul vremii mele e că deși avem acces imens la educație, cultură și literă, preferăm să folosim aceleași metode comuniste și învechite în care nu pui întrebări, în care nu explici, în care taci pentru că ”pumnul e pus în gură”, în care doar EXECUȚI. Sper că ne trezim încet încet și pe lângă mușchi să mai folosim și măcar puțin din creier!

Însemnări...(mai revin asupra titlului rubricii)!

2011-09-12T05:50:00.000-07:00

Voi încerca în această rubrică să public, nu pot zice zilnic, dar cât mai des cu putință, însemnări ale mele pe anumite versete biblice analizate în timpul meu de părtășie...ce va ieși încă nu știu...vom vedea împreună.

Oameni care au uitat să râdă

Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi. Psamul 64:10

Lumea noastră e compusă din o mulțime de nefericiți, de oameni care au nevoie disperată de bunuri exterioare cât mai multe pentru a trăi FERICIREA! Printre aceștia despre care vorbeam, se mai află o categorie aparte, care la fel ca și autorul versetului se numără printre cei DREPȚI. Fericirea unui astfel de om nu e influențată de exterior, de material, de sănătate sau relații. El e axat 100% pe relația care contează – pe relația cu Dumnezeu. Fericirea omului DREPT e să se apropie de Domnul, să se arunce într-o dependență totală de ajutorul Lui. Un astfel de om se poate ”lăuda” că e fericit, poate zâmbii și râde cu gura până la urechi - și dacă criza lovește, și dacă nu are ce mânca, și dacă sănătatea e șubredă, și dacă suferințele îl înconjoară, el deține ceea ce contează: pe Dumnezeu!

PROSTIA RIDICATĂ LA RANGUL DE VIRTUTE!

2011-08-11T04:36:00.001-07:00

”Sunt doar două lucruri infinite: universul și prostia umană, însă asupra primului lucru nu sunt atât de sigur!” (Albert Einstein)

Pe zi ce trece sunt martorul unei degradări rapide în toate domeniile. Personal nu văd un domeniu care să se poată lăuda cu ceva…cu durere scriu, nici chiar cel religios! Se pare că asemenea catârului ne înțepenim în niște forme și norme și nu vrem să învățăm nimic din greșelile altora și nici să avansăm în spre mai bine. Perpetuăm aceleași învățături eronate, ne învărtim în același cerc vicios pe care l-am condamnat la alții, promovăm în continuare pe cei insipizi, incolori și inodori, ne arătăm puterea prin strigăte, pumni în masă și manipulări cusute cu ață albă! Dar cel mai mare rău pe care ni-l facem, ceva egal cu autodistrugerea, e că ne ținem departe de cultură și CARTE. Prin carte înțeleg atât Sfânta Scriptură cât și alte n volume lăsate să ne deschidă ușa obscurității spre un larg al cunoașterii care să ne înțelepțească.

Fără carte nu ai parte, ne spuneau mai marii pe când eram abia de-o șchioapă înfipt bine în uniforma comunistă cu gulerul țapăn în prima bancă a școlii generale de pe str. Vulturilor! Mă și surprinzător, eu am băgat la cap! Prostia de aici se trage – de la fuga de litere, de cuvinte și idei. Păi de unde minte? De pe site-uri de cancan, de la emisiuni televizate de 2 bani în care apar personaje care bubuie de ridicol și prostie, de la manele și filme de mână a cinșpea’, de unde? Un semidoct pentru care Dostoievski e un mare anonim, ceva egal cu idiotul, teatrul un loc pentru moși și plictisiți, cartea dușmanul cel mai perfid, îmi spunea că prostia nu e păcat, și chiar făcea uz de ea pe la toate întâlnirile de tineret pe unde își făcea nelipsit apariția…și avea destui adepți…un tip mai cu minte era din păcate, tocilar! Am rămas interzis! Păi bine, așa se explică tona de materie de genul care tronează prin comunitățile noastre! Ei, vai săracele minți odihnite! Crede și nu cerceta e una dintre devizele care guvernează printre acești stimabili. Cum să îți pui întrebări, cum să vrei să te culturalizezi? Ești afurisit și anatemizat direct! Cum să îți permiți să gândești, să ai opinii…noi așa am primit! Nu contează că e greșit, nu contează că nu scrie în Biblie…ei sunt conservatori și restul liberali…și s-a încheiat povestea.

Încă văd discuții despre cipuri, despre mântuire prin batic, spălarea picioarelor și naștere de fii, despre pahar sau păhărele la cină, despre harul care ni se ia, și altele asemenea. Și doare tare când vezi că sunt așa de mulți care refuză să gândească biblic și teologic, care au numai clișee și limbaj de lemn…și cum genul acela de oamenii sunt buni și alții care, repet, vor mai mult, sunt evitați și îndepărtați. Eu zic că societatea nu trebuie să fie etalon pentru viața spirituală a Bisericii! Destul vedem prostie pe ecrane și considerați adevărați eroi și conducători cei care nu fac nimic altceva decât să respire și să se vânture pe la TV cu scandaluri, aventuri, divorțuri și multă multă prostie… Nu vreau să mai văd peisajul acesta bacovian prin comunitățile în care ajung!

Un om cu minte nu va închide gura niciodată când trebuie să vorbească, un om cu minte va ști să fie întotdeauna politicos cu toată lumea, și pe blog și în discuții contradictorii, un om cu minte va evita bârfa, scandalurile și promovarea pe ridicol și penibil, un om cu minte va căuta întotdeauna adevărul și nu rating-ul, un om cu minte va iubii studiul și nu învățăturile siropoase și otv-iste pe care le vând așa numiții predicatori de suflet, un om cu minte va ști să discearnă între bădăran, tupeist și caracter, un om cu minte va ține întodeauna cont de virtuți și principii. Sper că nu e o specie pe cale de dispariție!

Ce e de făcut? Mâna pe CARTE, genunchiul jos, eliberare de tradiții și învățături false și preconcepute și construirea unui drum luminos al minții și cunoașterii! Pocăința de altfel are de-a face cu MINTEA – e o chestiune a minții, e schimbarea minții care nu se mai ghidează după etalonul lumii fără Dumnezeu, ci după cuvintele dădătoare de viață ale Voii Divine care e bună, plăcută și desăvârșită!

Cultul, culții și inculții!

2011-07-20T06:50:00.000-07:00

Am tot urmărit câteva zile la rând dezbaterile recente în spațiul virtual: Cult versus Peniel, pastori versus tineri rebeli, conservatori, de la conservă cred că vine numele, versus liberali, cred că libertini ar fi fost mai corect, în fine, sponsori versus beneficiari… și mi-a venit ideea acestui articol prin intermediul căruia voi încerca, dacă și reușesc nu știu, să îmi clarific anumite dileme! Am citit tot felul de răzvrătiri, unele fără nici o noimă, altele destul de deștepte și îndreptățite pe alocuri, împotriva CULTULUI! Ce este CULTUL? Cine mai e al CULTULUI, cine împotrivă? Cine e rău, cine e bun? Cine are dreptate? E de bine să fie, e de rău? Care e mai tare x sau y? Cu ce se mănâncă termenul?

Păi, zic eu, CULTUL, e o organizație religioasă fondată de un om sau un grup de oameni, cu un statut de funcționare, cu regulamente, cu autorizație de funcționare și obligatoriu cu un registru de membri! Frații mei, cei care vor să fie parte a unui cult își însușesc filosofia acelui organism, îi susțin cauza și devin automat membrii, parte a proiectului! Nu mântuiește, nu este infailibil, nu e nimic obligatoriu, nu se întâmplă nimic cu cei care nu vor să urmeze filosofia unei anumite grupări, dar odată intrat în joc, hai să ne asumăm bunele și relele. Nu e corect să căutăm doar beneficiile și apoi să împroșcăm cu noroi. Se ia totul la pachet, zic eu! Nu se vor rezolva niciodată problemele prin ocări pe bloguri, cele mai multe sub anonimat, plus nu vom ajunge nici unde schimbând doar pălăriile Măriei! Eu, da, sunt un om al CULTULUI! Cred cu tărie că este nevoie de un sistem, pentru că mai ales noi românii nu știm să funcționăm altfel. Mai mult am văzut destul de mulți ”independenți” dependenți de uniuni și culte! Oricum i-am zice, ajungem după cum spuneam, tot acolo! Și nu e nimic rău să aparții, nimic rău în asta!

Culții CULTULUI, aș fi așteptat de la ei poziții și opoziții peste nivelul agramat și josnic al multor inculți. Nu vreau să jignesc pe nimeni aici, dar se pare că masa dominantă e a inculților – scandalagii, jignitori, atacatori la persoană, manipulatori, etc (toate aceste caracteristici sunt desprinse din comentariile celor ce zic că aparțin Cultului, la fiecare aș putea să ofer n citate de pe bloguri cu foarte bun rating). Zic Culți, oamenilor cu influență, celor aflați în poziții de autoritate, celor cu minte în cap, celor cu putere de decizie și influență, persoanelor de la care tinerii așteaptă ceva, oamenii care trebuie să ofere direcții pozitive, să traseze drumuri, să se ferească de bălăcăreli și lucruri mai puțin plăcute, oameni care trebuie să ia o poziție fermă când e cazul, dar care nu se limitează la a vorbi vorbe ci chiar fac ceva concret. Aceștia sunt Culții CULTULUI.

Îi numesc Inculți pe acei oameni care fac de fapt un deserviciu organizației prin publicarea cuvintelor fără cap și coadă, pe cei care nu știu ce să facă cu timpul liber și împrăștie otravă prin intermediul tastaturii și a netului în multe minți și inimi, pe cei care nu vor nimic ci doar apar și ei când e ceva rost de scandal, pe cei care nu înțeleg rostul CULTULUI și nici cu ce se mănâncă, pe cei care nu au habar de Biblie ci doar de tradiție rea și fără sens, care în dezbateri nu au argumente ci doar clișee și manipulări, pe cei care nu știu ce înseamnă a fi creștin, pe cei care au uitat că slujim același Dumnezeu și că corb la corb nu își scoate ochii, pe cei care au uitat de dușmanul comun și se întorc împotriva fraților de credință, pe cei care nu știu să ierte, să corecteze cu dragoste, să ofere șanse și soluții

Dragi Culți, schimbarea în bine nu se face doar pe net! Nu se face schimbare dând din gură. Sunt de acord că sunt lucruri de îmbunătățit la CULT, unele chiar de schimbat dar nu coborând la nivelul Inculților, aruncând copilul cu tot cu apă, folosind aceleași arme, etc. Cred că a sosit vremea să aratăm că suntem din altă plămădeală, că au trecut cu rost anii prin părul nostru, că ne-am deșteptat, că suntem civilizați, că mai întâi schimbăm în dreptul nostru ceva și apoi cu tact și multă multă minte extindem schimbarea tot mai sus și tot mai mult! Nu am prea citit atâtea chestii publice pe net la oameni oficiali din alte culte. De ce oare? Și acolo sunt probleme cu carul dar cred că au ales să fie Culți, adică și ai cultului și cu minte, și să își spele rufele acasă frumos în cada familiei! Mult mai Culți decât mulți dintre noi! Hai să folosim netul pentru recuperarea generației părăsite de tineri, să ajungem la mintea tinerilor noștrii și a altora, hai să punem mesaje deștepte care să crească nivelul de cultură biblică a tinerilor căutători, hai să facem ca netul să fie împânzit de mesaje creștine, de lucruri frumoase, nu de mizerii ce trebuie rezolvate oriunde altundeva dar nu în spații publice, hai să nu mai alimentăm dorința după cancan, hai să ne adresăm persoanelor vinovate direct și nu postând ceva pe bloguri personale ca bârfă sau răutate, hai să susținem proiecte chiar dacă nu le-am inițiat noi, hai să asistăm, să consiliem și să oferim suport celor care încearcă să facă, uneori și greșind, hai să ”tragem” toți odată în aceași direcție!

Astea sunt dilemele mele legate de CULT, CULȚI și INCULȚi… nu știu dacă am soluționat ceva, dar am hotărât prin intermediul acestui articol să îmi spun mie că e vremea să folosesc netul cu cap, să ajut, să ridic, să zidesc, să mustru dacă e nevoie, dar întotdeauna căutând recuperarea…e vremea CULȚILOR, că de INCULȚI e plină lumea!

Retezat sosescccccccc!

2011-07-06T14:32:00.000-07:00

Mâine a venit vremea să descopăr o parte a frumuseților munților Retezat. Împreună cu gașca evadăm pentru câteva zile de relax, aer și cățărări! Sper să țină vremea cu noi că tare mai sunt capricioși munții, plus, noi suntem sătui de ploaie după experiența de anul trecut de la Gârda!

Iubesc muntele și cred că un moment în mijlocul naturii nu se compară cu absolut nimic, nimic. Aș mai recomanda unor ofticoși de pe net, guri sparte și slobode, un pic de aerisire în singurătatea vârfurilor. Suntem incredibili, ne certăm și ne porcăim ca la ușa cortului, apropo de munte, ca nimeni alții! Abia aștept muntele pentru că efectiv nu mai pot urmări același subiect pe mai toate blogurile: care e libertin, care e comunist și fanatic, care e mai bun, care mai pocăit și așa mai departe... Sincer, uneori, noi pocăiții ne comportăm de parcă nu am sluji același Stăpân! ”Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei înseși, împărăția aceea nu poate dăinui!” - am uitat de această afirmație! În interesele noastre pierdem din vedere esențialul: ne lovim, ne jignim, ne încordăm mușchii, ne scoatem ochii cu idei și definiții din DEX, ne arătăm de fapt adevărata față și orgoliul, în timp ce dușmanul nostru comun râde pe sub mustăți, dacă are în dotare așa ceva!

Ei, ce bine pică muntele acesta... 3 zile fără net, Peniel, pastori ofticați, tineri mai ofticați, monarhii și președinți, scandaluri prin fotbal și retrogradări...detoxifiere!

Rămâneți cu bine!

1 zi după 32 de ani!

2011-07-02T15:57:00.000-07:00

Am scris această cifră cu un zâmbet în colțul gurii: nu știu dacă e amar, trist sau vesel, dar parcă nu scriu despre mine! 32 de ani? Când or fi trecut atâția? E prima dată anul acesta de când sunt căsătorit când petrec ziua de 2 iulie departe de frumoasa Cam...tristă zi! Am fost surprins de mulțimea de mesaje primite cu ocazia rotunjirii cifrei de 32. Aprecieri pentru toate toate persoanele care și-au făcut timp să scrie câteva rânduri pentru mine. M-am simțit cu adevărat bine, chiar dacă am fost departe de casă.

Un prieten bun bun m-a făcut să uit de dorul și dragul familiei, aici în Wiena, purtându-se cu mine admirabil. Stimă prietene! Emile rămân dator.

Abia aștept să ajung acasă.

Totu-i pă net!

2011-06-25T17:03:00.000-07:00

Ciudate vremuri mai trăim…viața e împinsă din ce în ce mai mult în spre banalitate și virtual! Na, eu nu am nimic cu spațiul virtual în sine, sau cu rețelele de socializare, pentru că folosit conform instrucțiunilor de utilizare, netul e o unealtă foarte eficientă pentru sumedenii de activități. Dar am ajuns, zic eu, prea departe! Ne desfășurăm toate emoțiile pe net, ne dezvelim viața pe taraba cumpărătorilor și căutătorilor de senzațional și cancan. Așa am ajuns să citesc dintr-o simplă accesare, despre inimii sfărâmate, lacrimi și muci, iubiri imposibile, trădări în dragoste, nunți transmise live pe net, înmormântări la fel și o grămadă de alte chestiuni care ar fi trebuit să rămână personale și nu de interes general, fraților!

Ne certăm și ne împăcăm pe wall în loc să luăm biletul de autobuz sau să punem cheia în contact și să ne întâlnim la o limonadă bună pentru a soluționa problema; ne lovim semenii și discredităm lucrări și oameni pe bloguri personale, în loc să vorbim personal, constructiv și cu grijă pastorală, din partea unora, să recuperăm nu să nenorocim trestiile frânte; scriem fără milă și cap aruncând litere din generoasa tastatură, despre evenimente la care nu am fost prezenți, emitem generoși soluții la probleme pe care nu le cunoaștem sau nu le înțelegem, ne batem cu pumnul în piepturi goale de spiritualitate falsă și deranjantă murdărind și blamând fără pic de empatie creștină, ne trimitem mesaje onomastice seci și fără nimic personal în ele, în loc să ne trecem pragul măcar cu ocazii de acestea pentru a oferi un zâmbet și o floare reală, nu imagini virtuale fără semnificație; ne consiliem pe net, ne plângem pe net, ne strigăm dragostea pe net…și totul în public, în gura mare, în văzul tuturor...ne anunțăm venirile și plecările (am mai comis și eu din astea, sper că au fost ultimele momente de slăbiciune), vacanțele, etc. Ne îndepărtăm încet, dar sigur, de relații reale, e mai comod să scriem pe wall sau să trimitem off line-uri, de sentimente împărtășite unor apropiați cărora le pasă cu adevărat, nu unor ecrane goale, nu mai ne facem timp de aer și frumosul albastru, totul se întâmplă din păcate, mai nou, pă net!

Uităm să mai trăim LIVE…

După 7 ani!

2011-06-11T14:06:00.000-07:00

...parcă mă și văd, cu măseaua umflată, costumul mare pentru că am slăbit câteva kg bune din cauza pacostei cu măseaua, transpirat tot... că mă pregăteam să mă însor și eu! Nu știam eu sigur ce însemna asta da o iubeam pe fata de la 3 de pe strada Poeziei și nu mai puteam aștepta! Normal că am întârziat la propria nuntă, împrăștiat cum sunt...pfoai ce copil eram! 25 de ani. Dar nu uit până mor zâmbetul și frumusețea cu care Cam m-a întâmpinat în pragul ușii...brusc m-au apucat emoțiile...a fost una dintre cele mai relaxante zile din viața mea! 7 ani...nu îmi vine să cred. Nu știu cum au zburat așa repede...parcă mai ieri pășeam pe culoarul Bis. Elim mândru la braț cu domnița, în acorduri de vioară și violoncel. Realizez pe zi ce trece ce mult har am să o am lângă mine pe Cam. E cel mai mare ajutor al meu din lumea aceasta...nu aș mai putea fără ea!

Ca totul să fie perfect mi l-a adus pe lume și pe Ayan care ne uimește și ne copleșește zilnic. Ce mai, sunt și eu om la casa mea în toată regula!

Te iubesc Cam!

Duminica lu’ Toma! (articol întârziat)

2011-06-06T05:08:00.000-07:00

Foarte interesant cum un om atât de blamat, încât ajunge reacția lui proverbială – nu fi Toma necredinciosul - , reușește să aibă în calendar 1 duminică a lui personală! Nu cunosc prea multe persoane care să se poată lăuda cu asta…

Toma are multe lipsuri, are îndoieli, are întrebări, are frământări…dar necredincios sigur nu e. El e evreu, și ca evreu așteptările lui legate de Mesia erau nerealiste: dorea o împărăție terestră 100% evreiască, o eliberare de robie, dar nu de cea a păcatului, ci de asuprirea umilitoare a romanilor și recîștigarea demnității naționale. Astfel, moartea lui Isus e clar că l-a prins pe picior greșit, l-a lăsat descoperit! Biblia spune că el nu era cu ceilalți ucenici când apare Isus în relatarea din Ioan 20. Nu se știe pe unde a umblat, nu se știe dacă dezamăgirea l-a făcut să hoinărească pentru regăsire sau semnificație, nu se știe ce căuta sau dacă căuta ceva, ori pur și simplu s-a reîntors la jobul părăsit, jobul lăsat pentru a urma un VIS ce tocmai s-a spulberat așa de dureros. Cert e că se reîntoarce într-o zi…și când vine prietenii îl întâmpină cu un entuziasm debordant: Toma, Christos a Înviat!

Parcă îl văd: cu ochii mari, cu un zâmbet nedefinit și forțat în colțul gurii, cu mâna în părul ciufulit și fără reacție pe moment. Apoi se dezmeticește și atitudinea lui, zic eu, e cât se poate de normală: “Nu vă jucați cu cuvintele, vă rog! Nu mă dezamăgiți iar, pentru că am mai pățit-o odată cu voi când l-ați confundat pe Domnul cu o nălucă, sigur e El?, auziți…eu vreau să Îl văd! M-am săturat de vise și cuvinte goale, eu vreau dovezi, vreau să ating răni, să îmi certific credința, vreau să pot merge înainte, vreau o relație puternică cu Domnul!”

8 zile de frământare, 8 zile grele, 8 nopți de nesomn, 8 nopți cât un veac, 8 zile în care a suportat priviri tendențioase și cuvinte defăimătoare…dar după aceste zile Toma vede…și când vede, realizează ceva ce ceilalți nu au fost atenți să observe: că Isus este Domnul și Mesia – “Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Cade la picioarele lui Isus și în urma acelei revelații personale, Toma începe o relație adevărată până la moarte cu Domnului lui care l-a scos din teamă, dezamăgire și confuzie!

…ceilalți au rămas spectatori o bună bucată de vreme…

În sfârșit!

2011-06-04T03:43:00.000-07:00

Un vis împlinit...o parte a bibliotecii mele tocmai s-a finalizat. Visul însă continuă...

Idei...

2011-06-04T01:27:00.000-07:00

Umorul este partea amuzantă a adevărului!...

"Am glumit"...spune oricare dintre noi când e ceva incomod sau delicat de spus unei persoane!

Așadar, am devenit mai nou cu toții o națiune de glumeți...și ce mai râdem!!!!!!

Evadarea din Rutina - Resegone, Bergamo 2011.

2011-05-24T14:40:00.000-07:00

3 zile pline...3 zile numai bune de pus pe rană...3 zile de aer curat...3 zile fara rutina cotidiană...3 zile cu somn putin dar mult entuziasm și binecuvântare...3 zile de discuții cu prietenii...3 zile dedicate pastelor și altor specialități italienești...3 zile de oboseală, dar oboseală plăcută...3 zile pentru socializare și cunoscut oameni noi și speciali...3 zile la munte...3 zile de schimbare spirituală, de decizii noi și lacrimi sincere de pocăință...

Așa aș descrie ieșirea de anul acesta din Italia. Am găsit și anul acesta, al 3-lea de când merg la această tabără, tineri entuziaști, tineri închinători și gata de schimbare, sătuli de tipare și tradiții seci și fără logică. Rugăciuni simple dar reale au umplut cortul întâlnirii, care împletite cu cântările înălțătoare au făcut să merite fiecare minut petrecut pe munte. Deși am ajuns acasă obosit fizic, m-am întors așa odihnit spiritual cum nu am mai fost de ceva vreme. Cred că eu aș trebui să fiu recunoscător pentru invitație nu cei de acolo...

Romanii n-au talent!

2011-04-26T13:36:00.000-07:00

Am vazut din nou in aceasta seara-noapte, uitandu-ma cu ceva prieteni la marele „sou” romanesc, ceva ce stiam de mult…ca romanii au inima dar cap deloc! Daca putina minte s-ar mai fi strecurat in neamul nostru am fi fost acum departe! De ce sunt asa revoltat? Pentru ca am vazut cum un concurs de talente s-a transformat intr-un act de caritate, intr-un show filantropic.

Nu e rau sa ajuti, e nobil si dumnezeieste dar la vreamea potrivita si locul potrivit. Cand ar trebui sa dam de la noi, uneori suntem retinuti si zgarciti, dar cand e sa dam de la altii cu bucurie si degraba! Ma gandesc ce o fi fost in mintea celor care chiar aveau talent si s-au muncit pentru un concurs de talente!!!! In fine.

Avem noi asa o abilitate de a da peste cap toate lucrurile, de a le incurca, de a le combina de n luate cate k, de a nu fi din acelas film si peisaj. Pe mine nu m-a interesat concursul in sine, dar m-a izbit din nou o aceasta cruda realitate – ca ne pierdem din ce in ce mai mult simtul realitatii si spiritul ridicolului! Romanii sunt milosi, zicea azi un tanar care se bucura ca a castigat un orfan niste bani, dar un altul mult mai cinic, intreba: "Cum ai zis, milogi?". Nu stiu care are dreptate. Cert e ca din nou facem show-uri care nu reusim sa le intelegem si nici sa le tratam ca atare. Cea mai mare chestie ar fi ca baiatul care a iesit pe locul 2, cel vazut de toti drept favorit, sa castige la british got talents locul intai, ca tot citeam in presa ca ar vrea sa participe...

Numai bine...

Din nou un eveniment deosebit!

2011-04-22T09:40:00.001-07:00

Multumesc tuturor prietenilor care au raspuns invitatiei noastre si au ales sa ne faca sarbatoarea frumoasa. Departamentul de tineret al Bisericii SPERANTA - H.O.P.E. va considera adevarati prieteni si e o onoare sa fim impreuna la o sarbatoare care a dat sens istoriei omenirii!

Frankfurt...bucuria revederii!

2011-04-22T09:10:00.000-07:00

Un nou timp foarte bun alaturi de comunitatea micuta, dar frumoasa din Frankfurt. De aceasta data intalnirea s-a intins pe durata a 10 zile...10 zile mohorate si plouate, din punct de vedere meteorologic vorbind, dar extrem de bine fructificate pentru relatii si discutii. Ce mai, iesiri ca acestea sa tot fie! Frumosi oamenii, frumos orasul, bun kebab-ul si inghetata aia de pe malul Rinului, extraordinara gazda, ciorba de perisoare si cea de burta, gustoasa carnea de pe gratarul fam. P, frumos orasul noaptea...

Un prieten!

2011-04-14T17:34:00.000-07:00

Hai sa va prezint un OM…un visator… L-am cunoscut cu multi ani in urma in Bucuresti – locuia la acelasi etaj cu mine in „vestitul” camin al I.T.P. – ului. Cret, mic, cu blugi, cu adidasi si vesnic cu zambetul pe buze! Pe atunci nu avea nici ochelari, nici cravata si nici barba…dar nici ochii asa tristi! Repede ne-am imprietenit ca si cum ne stiam de-o viata – ii placea mult zacusca lu’ maica-mea, poate de aia…in fine!

Anii au trecut si fiecare a trecut la constructia propriului drum, dar am continuat sa functionam ca si prieteni. Eu insurat, sotie si copil, biserica, predicare si altele asemanatoare…el a ales sa fie practic, sa predice diferit decat au predicat vreodata studentii iesiti de pe poarta albastra a I.T.P. – ului. Uneori nu l-am inteles, alteori nu am fost de acord cu ce strategie abordeaza, el stie asta, cateodata il sunam sau ii scriam sa ii spun ce stiam eu, dar intotdeauna ca prieten, si asta o stie, dar perseverent a continuat sa urce spre tinta fixata. Copiii bolnavi de cancer au gasit si in el un aliat. Iulian a insistat sa tina povestiile copilariei departe de spital, sa adune bani pentru modernizarea conditiilor de spitalizare. Cu timpul a adunat pe langa el artisti, oameni de bine, tineri talentati care prin diverse actiuni publice si-au pus talentele in slujba acestei cauze nobile.

Stiu de la el ca nu a fost usor si zilele trecute imi zicea: „Silule adevarata munca de-abea acum incepe!”, dar a reusit sa urce asa incat stradania lui sa fie rasplatita cu un premiu in cadrul galei OAMENI PENTRU OAMENI! Sunt bucuros Iuliane, eu, mama ta de acolo de sus si cei carora le aduci zambete pe buze…

Cum am ramas fara motiv pentru a mai viziona meciuri de tenis!

2011-04-01T17:37:00.000-07:00

Imi place mult tenisul de camp, sportul nobil pentru caracterele frumoase si pline de fairplay, sportul regulilor, al oamenilor educati si al bunului simt. In mod normal am si un jucator favorit - Roger Federer! Dupa mult timp, am ramas pana la aceasta ora tarzie sa urmaresc o semifinala de a lui in compania lui Nadal la Miami...mai bine dormeam! Pur si simplu am vazut un Federer blazat, marcat, lipsit de pofta si placerea jocului si a victoriei in fata unui veritabil matador care arunca fulgere din racheta manuita perfect cu mana stanga...degeaba, nu imi place spaniolul si pace!

M-a dezamagit teribil marele FedEx...mingi cu rama, greseli imense nefortate si un sec 6-3, 6-2. Ce m-a suparat mai mult a fost atitudinea: abia astepta parca finalul, parca ii e o povara sa mai joace...mai bine te-ai lasa prietene! Nu stiu cum pot unii oameni care au fost odata nr. 1 sa accepte ideea de a nu mai fi cel mai bun! Eu daca as fi? De mult ma uitam la TV sau din tribuna la altii.

Asta e gafa multor oameni foarte buni - nu stiu cand sa se opreasca. Si multi cunosc din astia in toate domeniile laice si bisericesti. Renuntati, pastrati imaginea placuta a vremurilor frumoase, eliberati-va de ridicol. Na, multumita lui, nu mai am pentru ce urmari tenisul. Nu imi mai place nici un jucator! Asa am patit si dupa moartea lui Senna...nu am mai urmarit F1 cap coada nici o cursa de atunci...

"Multumesc" maestro! Voi ramane cu amintirea multor meciuri si lovituri frumoase din trecut. Prefer imaginea aceea, decat cea de la Miami.

A reinceput sezonul umblarilor!

2011-03-14T14:39:00.000-07:00

Din nou pe drumuri! O noua saptamana de cursuri intensive a inceput astazi la Dej... A venit surprinzator, pentru noi, extrem de multa lume la studiu. Crestinii de aici iubesc Cartea si vor sa cunoasca si sa aprofundeze... frumos grup. Sa speram ca ii tine pana la sfarsit naravul!

De ce ma mir si nu ma astept? Simplu: pentru ca Biblia a ajuns pentru cei mai multi un fel de "cenusereasa" in casa! Asa putini isi mai fac timp pentru citit, dar sa mai si studieze! Cand noua azi ne e greu sa venim cu Cartea la programele bisericii, atitudinea asta vorbeste mai mult decat o groaza de cuvinte. "E pe proiector, frate!"...si din pacate, pentru foarte multi, acolo si ramane!

Am intalnit o realitate: fie citim toate bazaconiile, avem timp pentru toate sf-urile, ne umplem capul cu o gramada de baliverne si lucruri inutile, dar nu avem pic de atractie sau timp pentru Biblie; fie nu citim nimic, decat eventual comentariile de pe facebook, sau unele email-uri, dar nici Biblia nu intra in discutie. De aceea generatia aceasta e o generatie care sufera, care e haotica, nu are directie si nu stie ce sa creada...de unde? Din filme si net nu se creste spiritual, nu se consolideaza caracterul si nici mintea cum trebuie...

Pune mana pe Biblie, fa-ti un plan si disciplineaza-te pentru a citi constant Biblia...

Sa-mi traiti...Doamnelor!

2011-03-08T05:35:00.000-08:00

Cred ca slujba de "MAMA" ar trebui trecuta ca o inzestrare spirituala in lista darurilor mentionata in Scriptura! Ma uimesc uitandu-ma la 2 persoane din viata mea care au primit acest mare har: mama mea si Cam, sotie si mama pentru micutul meu! Sincer, nu stiu de unde gasesc putere sa zambeasca tot timpul, sa incurajeze mereu, sa o ia din nou de la capat cand totul pare prabusit, sa gaseasca resurse...ajutorul divin din cer, chemarea speciala pe care o primesc...altfel nu imi pot explica! Eu ma uit la mine...sunt mult in urma lor. Invat mereu din curajul lor si nu ma satur sa le multumesc, sa le iubesc si sa le privesc...

Din pacate, de cele mai multe ori mamele sfarsesc prin a fi uitate, parasite si tot efortul lor trecut cu vederea... Pentru tot ceea ce fac e prea putin un 8 martie, e prea putin un martisor, e prea putin o floare...

Fara ele lumea nu ar mai fi decat un iad in miniatura...un loc sec, trist si fara viata...nu as mai avea de la cine invata sa zambesc, sa sper, sa cred si sa merg mai departe...

Biserica "Pe stanca", Soimos!

2011-02-21T05:59:00.000-08:00

Am tot trecut pe langa aceasta cladire moderna de multe ori in diversele drumuri pe care le-am facut prin acea zona. Prima data cand am intrat in cladire a fost intr-o sambata, destul de mult in urma, la un curs Veritas. Desi cursurile s-au tinut intr-o sala alaturata, atunci am vazut pentru prima data interiorul frumos si primitor. A doua oara cand am intrat in cladire as fi preferat sa nu o fac - la serviciul facut pentru cel ce a fost prietenul meu pastorul Nicu Iliese...

Aseara a fost diferit, m-am intors cu inima deschisa in biserica pentru un program special de evanghelizare. Nu stiu cum e in alte duminici, dar aseara am vazut o cladire plina, tineri foarte multi si o atmosfera foarte buna pentru predicare. Pastorii Mihaescu Evald si Cornel Lela, m-au facut sa ma simt deosebit de bine. La fel si bucataresele de la biserica! Desi nu mananc de obicei seara, a trebuit sa fac o exceptie. Era prea buna mancarea! Partasia de la masa a completat o seara reusita.

Doamne adu Tu multa "roada" bisericii Tale care sta pe stanca!

Ucraina Reloaded!

2011-02-21T05:17:00.000-08:00

Deja m-am obisnuit. De cel putin 2 ori pe an, toamna si primavara, vama Siret trebuie vizitata si lasata in urma pentru o saptamana. Loganul CB Veritas stie deja ce-l asteapta...s-a obisnuit si el cred!

Drumul duce intotdeauna pana in Corovia, ultima localtate inainte de Cernauti, unde o familie speciala, S. si L., pune la dispozitie 2 camere si bucataria lor mare si primitoare pentru noi. Rar am intalnit asa familie bucuroasa sa primeasca musafiri si sa-i faca sa se simta bine in acelas timp.

Bisericile au inceput deja sa ne cunoasca si partasia in Scriptura se imbunatateste de la intalnire la intalnire. Deja sunt 3 biserici in care predam cursurile biblice ale CB Veritas. Prezenta oamenilor e un semn care arata interes si preocupare pentru pregatire ca slujirea in biserica locala sa creasca. Intr-un limbaj colorat moldovenesc isi exprima cu convingere ideile, dar si intrebarile.

E o adevarata bucurie, pentru mine, sa fiu de folos acolo, sa pot comunica Cuvantul Scripturii si sa slujesc fratilor nostrii romani de peste granita. Nu mi-e groaza nici de drumul de peste 14 ore, nic de frigul patrunzator ucrainian, ma incalzesc taaaare bine in saunele profesionale de acolo! Nimic nu se compara cu relaxarea intr-o sauna in zilele friguroase de iarna-primavara si fratii fac tot posibilul sa ajungem de fiecare data si acolo.

Cu nerabdare asteptam si intalnirea cu prietenii facuti acolo, profesorii Colegiului Biblic Vocea Evangheliei. Sunt niste adevarati luptatori, vizionari si reali slujitori. Discutiile cu ei, uneori contradictorii, sunt sarea si piperul fiecarei iesiri. Dumnezeu sa va dea biruinta in proiectele pe care le aveti!

Dar oricat ar fi de bine...nu se compara nimic cu ACASA! Asa ca bucuria e dubla pe drumul de intoarcere.

Evanghelizare Biserica Penticostala Nr. 1, Dej

2011-02-21T04:57:00.000-08:00

Am avut bucuria sa pot sluji prin predicare in biserica penticostala Nr. 1 din Dej. Intotdeauna merg cu placere la Dej...prietenii care ii am acolo fac sa merite toate orele facute pe drumurile aglomerate si peticite din Romania. Am predicat duminica seara, dupa o saptamana plina de invitati si mesaje, dar casa era plina pana la refuz. Oamenii de acolo iubesc Cuvantul Scripturii. In ultimul an in Timisoara, de exemplu, prea putine biserici se mai incumeta sa organizeze saptamani de evanghelizare! Mai toate bisericile cheama invitati pentru duminica seara! Atat. Timisorenii si-au pierdut oare interesul pentru predica? Sunt oare prea ocupati pentru material?...nu stiu. Cert e ca acolo am vazut un real interes si bucurie in ascutarea Cuvantului, ba mai mult vorbeau sa mai organizeze inca o saptamana intreaga de predicare!!!!

Molipsitoare atmosfera! Superba partasia! Deosebiti oamenii!

M-am saturat!

2011-02-09T06:50:00.000-08:00

Am ajuns rau de tot…oameni care nu fac nimic demn „pe sticla” ajung sa isi justifice incompetenta si lipsa de valoare prin diverse teorii de ramai interzis. Nu mai gasesc seara 1 emisiune cu adevarat educativa in toata grila de programe pe care o am pusa la dispozitie – la unii sunt numai crime dupa crime, la altii apar numai personaje care trebuie sa stai si sa cauti minute in sir pe google sa vezi ce fac in afara de NIMIC, altii iubesc platicul si promoveaza personaje care in afara de silicon nu au absolut nimic de spus, la unele emisiuni trebuie de graba sa schimbi pentru ca sunt poluat efectiv fonic! Incredibil! Pentru libertatea asta ne-am zbatut atat? Poate erau mai bune 2 sau 3 ore de emisie pe zi seara…asa inca poate mai existau librari vizitate, poate inca se mai faceau schimburi de abonamente la biblioteci, salile de spectacol aveau clienti, poate ca mai aveai cu cine purta o discutie si despre lucruri profunde nu numai despre pitipoance si mahari care se vantura toata ziua pe la TV a moaca…

Totul pentru nenorocitul ala de RATING.

Nici nu vreau sa ma gandesc in ce tara va trebui fiul meu sa traiasca peste 20 de ani! Tara manelistilor, buzatelor, oportunistilor, incultilor, nevertebratilor… Nimeni nu mai respecta nimic, nimeni nu mai are principii – totul pentru o cifra mare in sondaje si o cifra si mai mare in propriul buzunar. Ne mai miram atunci de cresterea delicventei juvenile, de fetitele disperate pe la 13 ani dupa operatii estetice si coplesite de boala anorexiei, de faptul ca nu vom mai avea clasa intelectuala si copii care sa isi dedice timpul unei cariere construite pe munca si onoare, de familii dezechilibrate si constitute pe interese meschine, de faptul ca nu vom mai avea modele reale si valoroase de urmat. Ce vreti sa faceti cu tara aceasta domnilor producatori? Care e directia in care ne duceti stimabililor prezentatori si moderatori? Ce progres se va aduce prin articolele dumneavoastra domnilor si doamnelor din presa scrisa? Oare numai scandalul vinde, numai grotescul, grobianul? Da e drept ca „mesele” poate cer paine si circ, e drept ca trebuie sa si traim dar e si datoria noastra sa luminam pe altii daca vedem un pic mai deslusit lucrurile! E si altceva in lumea asta mai de pret decat fosnetul euroilor – ONOAREA!

Experienta CRST 2011!

2011-02-01T14:19:00.000-08:00

M-am intors la Agigea cu inima deschisa…si mult mai bucuros pentru ca era soare fara pic de zapada! Frig, ce-i drept, dar fara zapada. Anul trecut am prins cel mai mare frig din viata mea…oricum si daca erau troiene cat casa tot veneam pentru proiectul nobil care se deruleaza acolo la malul marii! Timp de o saptamana am invatat impreuna cu cei 16 tineri de prin mai toate regiunile din tara despre viata, activitatea si invataturile Domnului Christos.

Au zburat zilele incredibil de repede… Discutiile si atmosfera destinsa si familiala care exista acolo parca comprima spatiul si timpul intr-un mod miraculos. A fi cu acei tineri care puteau gasi sa faca multe alte lucruri dupa terminarea liceului, unii, sau a facultatii, altii, dar care au ales greutatea slujirii ca misionar nu se compara cu 1 000 de predici sau zile petrecute altfel. M-am bucurat sa vad romani care au inteles ca „marginile pamantului” sunt valabile si pentru noi, sa vad tineri care seara de seara se aduna si se roaga unul pentru altul si pentru misiunea la care Dumnezeu i-a chemat, sa gasesc tineri care vor sa invete si sa aplice apoi lucrurile in viata practica, sa vad tineri pentru care zidurile nu sunt o piedica ci o provocare…am venit imbogatit de la C.R.S.T.

S-a meritat sa stau ore intregi intre trenuri in gara din Bucuresti, s-a meritat sa strabat toata tara din Timisoara pana in Constanta, sa fac o calatorie care a durat vreo 15 ore, timp in care verii mei ajung din Timisoara in USA…

Rugati-va pentru tinerii de acolo – anul I si anul II. Se pregatesc pentru calatoriile misionare de anul acesta: protectie, calauzire divina, finante pentru drum si alte nevoi…faceti acest lucru pentru ca sunt convins ca vom mai auzi multe lucruri bune despre ei!

Cercul poetilor disparuti...si regasiti!

2011-01-30T12:50:00.000-08:00

L-am cunoscut pe Emil Bulgar ca profesor si pastor... Ca profesor destul de plictisitor, dar intotdeauna bine pregatit...Ca pastor, nu imi dau cu parerea...Putin mai tarziu am dat peste poeziile dumnealui...una a intrat pentru totdeauna in inima mea...desi nu e toamna si afara nu cad frunze cititi va rog versurile!

E TOAMNA IARA!

A câta oară spun: e toamnă iară?

A câta oară roade îmi culeg?

A câta oară ochii-mi numărară

Cocorii-n cârduri, cârduri când plecară?

Ai ştii să-mi spui acum a câta oară?

În geamul meu bat frunze-ngălbenite.

Desprinse de pe ramurile lor,

În ele văd o lume pe sfârşite

Sunt triste frunzele... sunt ruginite

Ai şti să-mi spui ceva din taina lor?

Din tot ce-a fost, rămâne-va sămânţa.

Viaţa nouă-n rodul copt, cules.

Aceasta va rămâne-n primăvară

Pentru eterna, fericita Ţară

Ca o comoară-n tainic înţeles.

A câta oară spun: e toamnă iară?

Şi-a câta oară frunze-mi bat în geam?

Când an de an cocorii se-nşirară

De ce să mai întreb a câta oară?

Îmi spun toţi anii mei desprinşi din ram!

Odată, n-oi mai întreba: "a câta oară"?

Căci forma vieţii din trecut s-a dus...

În existenţa mea spirituală

În noua şi cereasca primăvară

Nemuritor voi fi lângă Isus!

Plictiseala intr-un local din gara de nord Bucuresti!

2011-01-24T09:59:00.000-08:00

Ei, ce greu trece timpul cind nu ai nimic concret de facut! Abia in situatii din acestea iti dai seama de realitatea lui si de cat e de greu sa il „omori” uneori. Stau blocat datorita orarului CFR, 3 ore in gara ca sa pot pleca spre Constanta. Nu poti ajunge direct din Timisoara pe malul marii, iarna, fara sa astepti cateva ore in Bucuresti pentru un alt tren… si cum toti prietenii din Bucuresti azi dimineata au program…stau si ma chinui sa ma conectez la o retea de internet de ceva minute bune…si nu reusesc, cu un pahar de cafea fara gust in fata. Ori eu sunt praf, ori nu le merge reteaua!

Cu toate ca activitatea mea pe blog nu a existat de prin 4 ianuarie, am fost tot timpul in tema cu evenimentele lumii evanghelice si nu numai. Multumesc blogarilor activi care nu uita sa informeze opinia publica. Voi puncta cateva opinii personale despre ultimele noutati atat din jurul meu cat si despre altii – daca tot mai am vreo 1 ora jumătate pana vine trenul!

Am inceput anul 2011 obosit! Obosit sa tot astept schimbari, obosit de oameni care nu pot sa isi tina promisiunile, obosit de eternele lupte dintre strajeri si cei ce dorm in post, obosit sa tot dau dreptate si la unii si la altii, obosit sa tot caut eroi intr-o galerie care din ce in ce mai mult nu ne mai face cinste, obosit sa vad ca repetam aceleasi greseli istorice, obosit de moralistii de carton care traiesc intotdeauna pentru altii si nu au timp niciodata sa isi traiasca propriile vieti, buni pentru a corija si dirija pe altii dar falimentari in pocainta si viata personala, obosit… Noi romanii am prins un virus care vad ca ne termina incet dar sigur – bagatul in treburile altuia! Nu stiu alte natii care sa fie atat de interesate de vecini, de barfe, de imagine, de ce zice unul si altul, de functii cu orice pret. Nu avem curajul sa traim o viata personala plina de satisfactii dar nici pe altii nu ii lasam sa o faca – ceva de genul vizionarului lui Platon din "Mitul Pesterii", nu? Cand vine altul diferit, cu o alta idee, cu o alta parere despre anumite lucruri, fara sa gandim prea mult ne napustim asupra lui si il afurisim – bule papale, punere de-o parte, excludere, eretic, nu ii mai dam sanse de comitet si nici ordinari, etc! E terminat cel care isi permite sa aiba viata lui. Asa ca ne complacem in mediocritate, in rutina, in putreziciune, in moarte...

Mentalitatea aceasta si dorinta de a fi ii determina pe unii sa minta, sa nu se rascumpere nici macar in al XI –lea ceas. Si atunci stau si ma intreb: ce asteptari sa mai am de la adolescentul din biserica mea, de la cel care nu e conectat decat la material 24 din 24, de la cei care vin fara nici o asteptare sau pasiune la slujbele duminicale? E vremea sa nu ne mai jucam de-a liderii, e vremea sa ne asumam trecutul cu bune si rele, ca asa sunt toti oamenii, e vremea sa fim sinceri, e vremea pocaintei, e vremea sa incepem sa credem cu adevarat ce spune Scriptura, e vremea sa incepem sa Il cautam pe Domnul si nu parteneriate, si nu functii, si nu aliante politice sau avantaje…

Numai o atitudine de pocainta va aduce in cele din urma odihna atat de cautata de lumea evanghelica din tara si lumea intreaga. Atunci lupul va sta langa miel – baptistul langa strajer, comitetul executiv isi va da mana cu sustinatorii proiectului „Rascumpararea memoriei” – si se vor juca, din arme se vor face pluguri – comentariile, rautatile, vorbele ticluite, opiniile vor fi toate conjugate intr-un efort comun pentru glorificarea Creatorului! Caci sa nu uitam, orice coloratura religioasa am avea: SLUJIM ACELASI SEF! E numai Unul!

…hai ca ma opresc…ca nu suntem inca in mia de ani!

La multi ani...

2011-01-04T12:15:00.000-08:00

Dupa un maraton de evenimente si oboseala am reusit sa reintru in circuitul blogosferei. Au trecut toate sarbatorile, despre care nu prea pot zice mare lucru, si viata isi reia cursul firesc. Din ce in ce mai banal traiesc oamenii sarbatorile, fara pasiune si spirit sarbatoresc. Multa oboseala, graba si imbuibare...destul de superficiala toata treaba! Plus, anul asta in Timisoara a dat cu ploaie... m-am simtit ca intr-o noapte de primavara in noaptea de colind, cand alergam cu tinerii prin orasul adormit! Cel mai mult s-a bucurat de sarbatorile de iarna, Ayan...bradul era zilnic o provocare pentru el in lupta corp la corp, care pe care...arbitrata strict de mama lui! Bradul e tot in picioare si la locul lui, a castigat de departe, cat despre micutul "terorist" pot spune ca nu a renuntat la lupta...poate la anul! Neobrazatul Mos iar a uitat strada mea, deja isi face un obicei din asta si nu imi prea place - dar sotia mea a fost pe faza, asa ca cine statea "nealcos" in costumul cel nou in seara de Craciun!

Revelionul a venit si s-a dus... Am fost o parte din noapte cu tinerii din Biserica si apoi cea mai ramas, cu o parte din familistii din Biserica...spre dimineata, defapt dimineata bine, pe cand incercam sa visez frumos la anul 2011 a sunat telefonul - Ayan se trezise si nu mai voia sa doarma...happy parents!

Deci, sanatate, pofta de munca si multe reusite...

P.S.

...maine in zori o tai spre munte, only boys (multumesc iubito)!

Bucuria daruirii!

2010-12-19T14:37:00.000-08:00

Iubesc cadourile! As putea primi cate unul in fiecare zi...ma bucur pentru orice nimic pe care il primesc de la persoanele dragi. Nu stiu de ce, asa sunt eu! Si cu cat le indragesc, cu atat mai rar apar pe la usa mea! Nu despre asta vreau sa scriu acum, ci despre sentimentul maret, grandios pe care il dobandesti atunci cand faci un bine, cand vezi incantare in ochii nevinovati siliti sa traiasca fara iubire...abia stavilesc o lacrima vicleana sa nu imi alunece printre degete!

Azi am avut un eveniment in Speranta, de departe cel mai frumos si plin de semnificatie: prietenii nostrii din orfelinatul din Gavojdia au venit sa participe la programul religios de dimineata si sa luam pranzul impreuna. M-am simtit asa binecuvantat sa ii servesc, sa le putem oferi cadouri, zambete, cuvinte frumoase, sa ii facem sa se simta parte din grupul nostru. Sunt prea coplesit de senteminte, nu am in aceasta seara cuvintele la mine pentru a detalia atmosfera si evenimentul in sine...

P.S. Anul acesta cadoul meu a venit mai devreme - evenimentul despre care tocmai va scriu a fost cel mai frumos lucru de Craciun din totdeauna!

De ziua ta!

2010-12-15T15:16:00.000-08:00

Au trecut frumos anii tai, iubito!

Lucrul cel mai frumos care mi s-a intamplat vreodata esti TU! Anii petrecuti cu tine m-au imbogatit, m-au implinit. Cu tine alaturi m-am regasit si am reusit sa fac cele mai bune lucruri din viata mea! Stiu ca ce e mai frumos inca trebuie sa mai descoperim impreuna! Abia astept zi dupa zi sa ma trezesc cu zambetul tau inconfundabil, sa radem impreuna si imbratisati sa luam viata in piept!

Te iubesc enorm...

You are amazing just the way you are!

Un alt motiv de celebrare!

2010-12-11T15:14:00.000-08:00

Prietenii din POARTA implinesc 5 ani de slujire...e fantastic cum trece timpul! Parca mai ieri ne adunam in capela Scolii Biblice, participam la dezbateri legate de numele bisericii, la privit cum prinde contur lucrarea prin mainile iscusitilor mesteri, iar azi intr-un local modernizat avem in oras o noua Biserica...ma bucur si eu acum pentru tot ce inseamna aceasta comunitate in peisajul timisorean... Am prieteni acolo, apropiati si cunoscuti, asa ca o familie largita, de care sunt mandru si bucuros...

Am fost in prima zi la deschiderea Bisericii, nu voi fi de data aceasta la sarbatoarea lor...dar sunt convins ca mai prindem si alte momente de celebrare. E important sa nu uitam niciodata sa marcam aceste sarbatori prin "pietre de aducere aminte" plantate in viata tuturor credinciosilor!

In rest...Har, insotire divina, progres si sa continuam la fel de bine, daca nu mai bine, colaborarea noastra!

Intalnire cu un PRIETEN!

2010-12-11T15:08:00.001-08:00

Cu cat peste o relatie trece mai mult timpul, cu atat devine mai sanatoasa, durabila si pretioasa. Intr-o seara obisnuita de tineret, am avut bucuria sa avem o partasie super cu pastorul Iuliu C. Fara prea multe complicatii, ci simplu, a trecut la modelarea efectiva a tinerilor prezenti - o seara atelier, dupa cum obisnuieste sa spuna. Nici numarul mai redus de persoane, nici faptul ca pe la ora 20 s-a oprit caldura nu a putut sa ne priveze de "IMBRATISAREA DIVINA"! Am cantat cu NIHIL SINE DEO, am predicat cu Iuliu, am baut ceai fierbinte si super tare facut prin grija tinerelor din biserica noastra, am mancat pizza Poli...si apoi am plecat acasa...eu? bucuros...

Multumesc prietene, multumesc baieti...astept sa ne revedem in 2011 la alte seri "obisnuite"...

Pac, pac...ma intelegi?

2010-12-06T15:41:00.000-08:00

E decembrie, luna cadourilor, ma intelegi? Voi avea o luna plina...asa sunt semnele... adica, inca din 1 am inceput cu un eveniment care ne-a depasit toate asteptarile - campania "Fa ceva NOBIL!". Urmeaza inca un eveniment mare - Concertul de Craciun, in cadrul caruia prietenii de la Cristocentric isi vor lansa albumul de cantece de Craciun, apoi Craciunul Orfanilor, colindatul batranilor, programele speciale de sarbatori, Revelionul...pac, pac si trece timpul...si ma trezesc acus intr-un nou an!

Am inteles si eu ceva in zilele de 3 si 4 decembrie in cadrul Conferintei GLS - ca mai e mult pana departe! Ca Biserica are nevoie de lideri...si nu-i gaseste, oameni vertebrati, oameni care sa doreasca progresul, oameni care sa se inconjoare cu oameni de calitate si nu cu marionete, oameni cu pasiune molipsitoare, oameni vizionari si spirituali. Astfel de intalniri te demoleaza...te aduc in pragul demisiei, ma intelegi? Pana nu apar in scena mai multi, eu nu zic ca nu sunt si acum unii, care sa formeze majoritatea lucrurile merg tot impinse de la spate, se vor rastogolii tot spre nicaieri...

Maine, de fapt, azi, dar putin mai tarziu, ma apuc cu Ayan si Cam sa pregatim casa de Craciun...

Va promit, ca ma voi ocupa si de inima!!!

Fii lider acolo unde esti!

2010-12-03T02:22:00.000-08:00

...asa suna sloganul Summitului Global de Conducere. Azi si maine am dedicat timpul acestei Conferinte deosebite. E printre putinele Conferinte "profi" de pe la noi.

Astept cu nerabdare partasia, discutiile si invataturile...

Eveniment!

2010-11-28T13:08:00.000-08:00

1 Decembrie inseamna pentru tinerii din Biserica Speranta, si nu numai, o oportunitate deosebita de a sta impreuna...va astept sa avem un timp deosebit miercuri! Vor fi cu noi Adi Mocan, Adi Gliga. De asemenea, vor fi si cateva surprize frumoase.

Vezi-ti de treaba ta!

2010-11-26T13:49:00.000-08:00

In cartea sa, "Growing Strong in the Seasons of Life", Dr. Charles Swindoll scrie urmatoarele lucruri:

"Odata, animalele s-au hotarat sa faca ceva semnificativ pentru a preintampina problemele lumii noi. Asa ca au organizat o scoala. Au implementat o programa de activitati pentru alergare, catarare, inot si zbor. Pentru a o face mai usor de administrat, toate animalele s-au inscris la toate materiile.

Rata se pricepea de minune la inot. De fapt, era mai buna la inot chiar decat instructorul! Totusi, a luat doar o nota de trecere la zbor si s-a descurcat foarte slab la alergat. Pentru ca era asa de lenta la alergat, a trebuit sa renunte la inot si sa stea dupa ore sa exerseze. Aceasta i-a afectat grav labele asa ca a devenit mediocra la inot. Dar "mediocru" era acceptabil, deci nimeni nu si-a facut griji in aceasta privinta, cu exceptia ratei.

Iepurele a ramas in fruntea clasei la alergat, dar i s-a dezvoltat un tic nervos la muschii piciorului pentru ca a avut foarte mult de recuperat la inot.

Veverita era as la catarat, dar a fost constant frustrata la ora de zbor pentru ca profesorul o facea sa inceapa de la sol in sus si nu din varful copacilor in jos...asa ca a luat numai 7 la catarat si 6 la alergat.

Uliul a fost un elev problema si a fost sever disciplinat pentru ca era non-conformist. La orele de catarat le-a depasit pe toate celelalte animale, dar a insistat sa ajunga sus prin propria sa metoda!"

MORALA?...sper sa o descoperiti printre randuri!

preluare din publicatia CUVANTUL LUI DUMNEZEU PENTRU AZI - meditatii zilnice.

Articol fara titlu!

2010-11-24T13:32:00.000-08:00

Buna seara!

In Romania, orasul Timisoara e ora 23.33 si la mine in camera e cald si bine. Baietelul imi alearga prin casa si isi exerseaza vorbitul sau tipatul...Cam se pregateste psihic pentru examenul auto de maine...iar eu incerc sa scriu ceva inteligibil pe blog...nici nu mai stiu ce sa scriu! Uneori parca as vrea sa scriu despre soare si luna ca sa nu se mai simta nimeni atacat, dar parca vad ca o sa ma chinuie in vis stelele ca pe ele, distinsele, le ignor...si nu as vrea cosmare si cu stele!

E un pic prea de tot! Sa vezi teorii ale conspiratiei in toate cratimele si diacriticile, sa nu iti mai poti exprima o parere personala si nevinovata, sa fi atentionat din toate partile vis-a-vis de ce scri si vorbesti, sa nu poti scrie pe blogul tau, al tau muncit de tine, ce vrei si ce te tuna prin chelie (la mine chiar incepe sa se potriveasca din ce in ce mai vizibil chestia cu chelia), etc. Nu as vrea sa mai ajung zilele in care vor fi afisate pe net liste de subiecte din care sa iti selectezi domeniul sau tema despre care poti vorbi, ce cuvinte sa folosesti, despre cine sa nu zici nimic...etc.

Nu am lupte cu nimeni, nu dau replici nimanui, nu slujesc decat Bunului Dumnezeu, scriu ce am pe suflet si in minte. Si da, cred cu tarie in tot ceea ce scriu. Uneori poate gresesc, am curajul sa corectez ulterior si sa admit greseala. Nu pot sa fiu altfel. Prea putini inteleg ce e in realitate libertatea de exprimare, prea putini inteleg cand sa taca si cand sa vorbeasca, prea putini se bucura de viata de credinta cu adevarat libera si tot mai multi traiesc o viata ghidata de altii, controlata de altii, frustrata de ingradirile celor din jur. Eu nu vreau o astfel de viata! Limitele mele sunt clar exprimate de Scriptura si vrea sa traiesc numai pentru Domnul meu nu pentru unii si altii...

Uf, ca mi-am varsat tot ofu' in mazgalelile astea! Nu voiam sa iasa asa de la bun inceput, dar ce am scris am scris.

Stima.

P.S. Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare!

Vorbitul fara rost!

2010-11-23T13:41:00.000-08:00

De prea multe ori vorbim cand nu avem nimic de spus...

Sunt zile cand folosim mult prea multe cuvinte pentru a ne sustine punctul de vedere, fara sa realizam ca dam in penibil...

Cand suntem prea slobozi la gura, in loc sa ne muscam in taina limba, lasam degetele sa zburde pe tastatura. E drept ca nu vorbim, dar am uitat ca scripta manent...si mult mai mult rau facem...

Criticam prea des, cum multa pasiune, cu toata energia de care suntem capabili, fara sa adaugam macar un strop de creier...de unde?...

Vorba multa, zicea desteptul, saracia omului... Frate, cand si asa suntem saraci si vorba mai vrei sa ne-o iei?...parca vad ca o impoziteaza ai nostrii intr-o zi...atunci sa vezi crestere la buget!...

"E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Insirând cuvinte goale
Ce din coada au sa sune." (Mihai Eminescu, Criticilor mei)

"Pune, Doamne o straja inaintea gurii mele, si pazeste usa buzelor mele!" Psalmul 141, al lui David...

Recomand LEOCOPLAST!

V-am lasat...Atat, ca am vorbit deja un pic cam mult...

In sfarsit acasa!

2010-11-21T14:04:00.000-08:00

Am lasat in urma si predarea, si fratii din Cernauti, si kvas-ul ucrainian si sauna grozava din Ciudei...si degraba am gonit spre casa! Ucraina, vorbesc despre zona dominata mai mult de fratii nostrii romani, imi pare tot neschimbata. Va mai trece ceva vreme pana la "deschiderea" Bisericilor de acolo. Cuvantul de ordine acolo e REGULA. La Colegiul Biblic "Vocea Evangheliei" am finalizat modulul IV, deci am incheiat un ciclu de pregatire biblica, oameni deosebiti si parteneri de discutii foarte tenace...inca nu stiu daca vom mai reveni in zona...mi-ar placea!

Nici in tara lucrurile nu stau mai bine - tot neschimbate! Aceeasi oameni, acelasi spirit balcanic lipsit de multe chestiuni, aceeasi conducere a Uniunii, aceleasi drumuri aglomerate, aceleasi Biserici plictisite, programe monotone, lupte politice si promovari de interese...de fapt nici nu mai astept eu schimbari, asa ca sunt bucuros de reintoarcerea in tarisoara noastra frumoasa (pacat ca e locuita, zicea un cetatean odata pe cand ma intorceam cu avionul dintr-o a 2 tara a romanilor).

In rest, toate bune!

Iara pe drumuri...

2010-11-13T13:41:00.000-08:00

Maine dimineata la ora 7.30 invartim roata spre Ucraina. O saptamana de slujire ne asteapta printre fratii romani de dupa granita de est. Incheiem o grupa Veritas la Colegiul Biblic "Vocea Evangheliei" din Cernaut, dar continuam slujirea in alte 2 biserici frumoase din jurul renumitului oras ucrainian acum - Stanesti si Ciudei.

Mi-e dor si de sauna ucrainiana...sper sa ajung pana pe acolo!

Regret ca parasesc tara tocmai in febra alegerilor...dar cum parerea mea oricum nu conteaza , mi-am activat serviciul roaming pentru a fi un crestin informat...si apoi mari sperante nu am. Eu sunt insa prea mic pentru astea...

Asa ca incalecand celebrul Logan las pe altii sa rezolve treburile asa cum stiu ei mai bine si plec sa fac ce stiu si eu cel mai bine. Drum bun.

Frankfurt II

2010-11-13T13:29:00.000-08:00

...frumoasa e Germania! Am avut oportunitatea de a merge a doua oara. Multumesc mult prietenilor care m-au chemat si care ne-au suportat o saptamana cu micul "duracell" Ayan. A fost foarte fain... Biserica a inceput sa se puna pe picoare, am intalnit oameni noi si deosebiti care aduc un plus Centrului Crestin Roman. E un grup bun acolo si cred intr-un viitor frumos al acelui proiect.

Vremea a fost un pic impotriva dar nu a putut stirbi cu nimic frumusetea timpului petrecut acolo. Asa mult se manca in Germania!!! Incredibil cat de multa mancare e acolo... Mama - mana ce se mai frustuck-aleste pe acolo.

Dupa 2 ani ne-am intalnit si cu cumnatu'. Desi am avut putin timp la dispozitie a fost fain ca am putut juca si un fotbal. Cristiane inca nu ti-ai iesit din mana...

Pentru Ayan a fost primul zbor, am crezut ca va fi mai dificil cu el...dar era in elementul lui! Abia reuseam sa il tin sa nu dea ture pe culoarul dintre scaune. Timpul petrecut cu intreaba familie nu se compara cu nimic...

Inca odata multumiri Andrei si Nadia, Dorin si Dorina. Sunteti niste priteni de nadejde, chiar daca nu ati stiut la ce va inhamanti cand ne-ati chemat pe toti 3, v-ati descurcat de minune...Multumim!

Umblari...

2010-11-02T15:20:00.000-07:00

Am avut mai putin timp pentru blog in ultima vreme. A fost o perioada dedicata umblarilor cu rost...

In perioada 13 - 17 octombrie am revazut orasul Galati, mai degraba comunitatea penticostala a Templului si prietenii facuti aici: Iosif si fam. Mihalcea, plus alti cativa apropiati. Am incheiat aici cursurile Veritas, modulul IV. A fost o experienta frumoasa, o partasie cu oameni de calitate si o bucurie sa poti darui acestor oameni din comorile Scripturii. S-a finalizat studiul cu o dezbatere in plen pe cartea Apocalipsei...a fost una dintre cele mai civilizate dezbateri. Multumesc galateni pentru oportunitatea slujirii, Iosif pentru disponibilitatea de a ne asculta si primi, fam Mihalcea pentru toata dragostea si ospitalitatea...voi reveni oricand cu placere

Data de 24 octombrie m-a gasit in Dej, la bunul meu prieten Remus (Sake). Ei ce bine m-am simtit aici...M-am bucurat sa revad fam Mocan, nu uit degraba seara frumoasa petrecuta la cabana si nu uitati nici voi ca v-am lasat sa ma bateti la rummy, cum era sa va bat la voi in casa? O bucurie a fost sa slujesc in biserica frumoasa, sa rememorez amintiri din vremea studentiei...dar lucrurile frumoase se termina repede... sper intr-o revedere recenta si pe o mai lunga durata...multumesc Remus, Dorin si tuturor celorlalti care m-ati facut sa ma simt ca parte a familiei voastre...Respect.

Putin am stat pe acasa si vineri, 29 octombrie, dupa o seara reusita in prezenta Domnului si a formatiei DOMINI, impreuna cu Dani, un bun prieten si sofer, am plecat spre Barlad. Aici ma astepta Cristi Stan la conferinta tinerilor din judetul Vaslui sa predic despre Tanarul intre actiune si reactiune...am ajuns cam zombi dupa o noapte nedormita, dar Domnul e intotdeauna credincios...Intotdeauna ma bucura partasiile cu Cristi si planurile pe care le avem sper sa le ducem la bun sfarsit... Am ajuns acasa pe 1 noiembrie...

Maine 3 noiembrie, cu Cam si Ayan plec in Germania o saptamana... Va povestesc mai mult dupa ce ma intorc...

Sa traiti bine!

"Zi de doliu!"

2010-10-26T11:15:00.000-07:00

...asa isi incepeau unele publicatii in mod ironic, ma gandesc, articolul despre moartea celebrului Paul, caracatita ghicitoare! Cica, moartea acestei caracatite a devastat pur si simplu ceva oameni. Stirea a fost transmisa pana si de agentia Mediafax. Deci, subiect tata, nu gluma! Asta da stire de rating! Citez din aceasta stire preluata de pe site-ul mediafax.ro

"Născut în 2008 la Weymouth (Anglia) şi fiind apoi transferat în Germania, Paul a primit o statuetă de bronz din partea unei delegaţii spaniole, fiind numit şi "cetăţean de onoare" în Carballino (oraş din nord-estul Spaniei), pentru calităţile sale de prezicător".

Ma depaseste subiectul...

Mi-am mai exprimat odata parerea despre regresul societatii, asa ca nu puteam sa nu comentez aceasta veste! Mai ramane sa mai punem doliu national la disparitia vreunei "omizi" sau cine stie ce mare cunoscatoare de astre! Ce mai e crestin in toata afacerea asta? Romania se indeparteaza supersonic de tot ce inseamna credinta...si culmea se cauta argumente de ordin spiritual pentru acesta preocupare de ocult.

Nu mai suna odata ceasul ala sa ma trezesc? Mai e mult din noapte?

Un nou sezon de tineret la Biserica "Speranţa"!

2010-10-18T02:55:00.001-07:00

Toamnă cu parfum de ger...

2010-10-12T15:10:00.000-07:00

S-a făcut frig prea brusc... Anul astă am rămas şi fără toamnă! Nu mai cad nici frunzele ca altă dată... Nici parfumul strugurilor din vie care aşteaptă cuminţi să fie storşi nu îmi mai mângâie nopţile albe... Deja am scos hainele de iarnă de prin cutiile şi sacii bine dosiţi de căldura sufocantă din vară... Nimic nu mai e cum a fost. Mă, da nici vremea măcar?

ADORMIREA e stricată de o carte...nu mă gândeam că o carte ne va scoate din papuci şi va da aşa multe insomnii...de prestaţia slabă a naţionalei noastre, mai batem şi noi pe cineva?... de glasurile nemulţumite ale pensionarilor şi bugetarilor...acum se aud şi mai tare că vine iarna. Doamne da rău am ajuns! Săracii oameni... de alegerile de la cult din noiembrie la Bistriţa...oare cine va fi noul preşedinte?... de prostia în doze letale promovată de media românească... trebuie să spui cât mai multe prostii să fii celebru, trebuie să nu spui nimic doar să araţi într-un anumit fel să apari pe sticlă...

ADORMIREA e întreţinută de programe bisericoase fără pasiune... cântăm pe nas şi fără chef, ne deschidem gura să ne rugăm de parcă ne dor gingiile, suntem sclavii rutinei fără cap şi sens... de prieteni prea ahtiaţi după bani şi averi... nu mai ai cu cine petrece o seară, cu cine ieşi prin oraşul moleşit, cu cine juca un joc, cu cine râde şi glumi de viaţă, doar duminica se umple mall-ul de pocăiţi... nu mai vreau să ies duminica seara, m-am săturat de acelaşi scenariu: cozi de pocăiţi la KFC, ţoale de firmă cumpărate cu truda unei săptămâni de muncă...

Mi-ar plăcea să dorm...şi să mă trezesc la primăvară ... ca şi ghiocelul!

CAMPANIE DE DEZINTOXICARE!

2010-10-04T07:04:00.000-07:00

...sunt sătul până peste cap de câte "toxine" sunt în jurul meu - cola, prostiile de pe facebook, prostie... Aşa că la iniţiativa unui bun prieten, lansăm ideea unui post de tot ce ne face rău fără să ne dăm seama.

Eu am lansat iniţiativa unui post de facebook pentru că m-am săturat de busturi goale, costume de baie, poze făcute la perete, cu telefonul în faţa oglinzii din baie, cu buze ţuguiate şi ochelari de cal, de comentarii fără logică, de prostii şi alte chestii... Iniţial am zis că postesc ziua de mâine, dar acum anunţ public că începând de mâine, marţi 5 octombrie 2010, timp de o săptămână renunţ la facebook şi la cola şi la alte lucruri care îmi fac rău. Vreau un timp de calitate spiritual, vreau să citesc lucruri bune şi inteligente, nu mai vreau să văd o grămadă de nimicuri, vreau să mă hrănesc serios, vreau să folosesc 1 săptămână cu cap!

Deci, cine se bagă? Fără cola şi alte prostii alimentare, fără intoxicaţii media, prostii pe facebook, etc.

Lansez campania!... Dacă ei nevoie de curăţie...eşti binevenit în săptămâna purificării!

Activităţi de toamnă...

2010-10-01T12:27:00.000-07:00

...m-am gandit să încerc şi eu marea cu degetul, adică să încerc la "presiunea" fraţilor mei care se ocupă de un site bun de informaţii creştine, apariţii pe net într-o serie de mesaje intitulate CREŞTINUL RECENT. Nu am crezut că e aşa greu să îmblânzeşti o cameră de filmat...parcă îmi era ostilă, cel puţin la primele 2 filmări...parcă am mai reuşit cât de cât să o stăpânesc eu pe ea. Greu, foarte greu.

Am acceptat provocarea, e o luptă cu mine însumi, e o bună metodă de corectare, de analiză proprie şi de ce nu, de îmbunătăţire a predicării. Mă întreba cineva ce aşteptări am - sincer, nici una... Vreau să încerc să ajung la tinerii "internauţi", să reuşeşc să îi determin să urmărească şi lucruri bune. Nu am pretenţia că sunt cel mai bun sau cel mai nimerit să facă asta, ci doar încerc să fac tot ce pot, cât mai bine pentru gloria Stăpânului. Internetul e un spaţiu care merită explorat şi folosit cu cap de către noi "creştinii recenţi"...

Aşa că vă invit pe site-ul http://www.crestininformat.ro/ pentru a urmării ce cred eu că ar trebui să facă un CREŞTIN RECENT...

Comunicat!

2010-09-27T04:23:00.000-07:00

Acest blog e locul unde gândurile mele au voie să fie citite şi comentate de către stimabilii cititori. E blogul meu şi numai al meu - nu ţine partea nimănui, nu face campanie, nu susţine ceva sau pe cineva anume. Aici e locul în care îmi permit, cu toată răspunderea, să scriu şi să comentez în stilul meu despre tot ceea ce e important pentru mine. NU voi aluneca cu nici un chip în zona cancanelor fără sens şi a comentariilor murdare şi maliţioase. De aceea, anunţ că voi şterge de azi începând, comentariile sub anonimat, răutăcioase, jignitoare, irelevante şi aducătoare de alte comentarii de genul acesta. NU vreau să transform blogul meu într-un ring de împărţit pumni.

Deci, accept orice părere pertinentă şi argumentată, de bun simţ. Apreciez şi voi răspunde tuturor persoanelor care au şi curajul şi demnitatea să-şi asume comentariul, oferindu-şi numele, chiar dacă comentariul respectiv nu va fi în conformitate cu modul meu de gândire. Dar, nu mă voi implica niciodată în bălăcăreli, murdării şi alte chestiuni de felul acesta. Mă înjoseşte o astfel de atitudine şi nu pot coborî atât de jos. Mulţumesc. Numai bine.

Primele reacţii concrete după apariţia cărţii "Răscumpărarea Memoriei"

2010-09-15T08:03:00.000-07:00

Sincer nu credeam că se va întâmpla ceva după dezvăluirile prezentate în cartea mai sus amintită. Consiliul pastorilor din USA a ţinut să îmi demonstreze că bărbăţia nu ţine numai de naştere ci şi de deciziile curajoase pe care le luăm în viaţă. Fraţii mei, stimă! E chiar un moment istoric. Aşteptăm să se producă în continuare treziri şi în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Doamne ajută!

MEMORIA...care nu se vrea RĂSCUMPĂRATĂ!

2010-09-04T05:10:00.000-07:00

Interesant modul în care Dumnezeu a ales să funcţioneze memoria umană - lucruri pe care nu vrem să le uităm se uită şi lucruri care am vrea să dispară pentru totdeauna, se întorc din când în când şi ne dau peste cap...

Biserica lui Dumnezeu, mă voi referi strict acum doar la cea penticostală, în spaţiul mioritic a cunoscut nenumărate etape în dezvoltarea ei. Unele extraordinare pe care încă le păstrăm în amintire, le-am pus în cântări şi predici de am devenit de-a dreptul nostalgici, dar şi unele ruşinoase pe care am vrea să le îngropăm pentru totdeauna, însă fără ritualurile aferente, ca să zic aşa. Am vrea să dispară, dar fără consecinţe, fără să se plătească preţul faptelor mizerabile, fără să se ştirbească imaginea de sfinţi prefabricaţi...numai că Dumnezeu nu lucrează aşa ca unii dintre ai noştri. Înaintea Lui, zice la Carte totul e ca şi cristalul - "gol şi descoperit"!

Aşa că a apărut "Răscumpărarea Memoriei"! Îl cunosc cât de cât pe autor şi îl respect pentru slujirea lui, pentru dăruirea pentru zona aridă a Dobrogei şi de ce nu, pentru curajul lui. Cu toate că nu cunosc raţionamentul şi spiritul care a stat în spatele muncii titanice la care s-a înhămat, numai Dumnezeu ştie, din câteva pagini pot afirma personal, că am găsit un istoric care nu face altceva decât obiectiv să observe, deloc tendenţios anumite fapte ce s-au vrut pierdute! Şi dacă aş fi observat, să zicem alt spirit, tot bucuros aş fi fost pentru că această carte trebuia să apară! Că ea detronează de pe piedestal eroii nemeritat urcaţi acolo, se pare, că produce cutremure chiar la temeliile unor sisteme, că clatină anumite scăunele, că face să înroşească obrajii, cu atât mai bine. Vasi, se pare că şi numai la nivelul acesta nu ai muncit degeaba!

Acum, chiar dacă cea mai mare parte a cancaniştilor penticostali care nu au citit o carte de când sunt sau de ani de zile, degrabă au alergat să cumpere cartea şi să vadă care sunt cei daţi în vileag, Răscumpărarea Memoriei nu e ziar de scandal, nici broşură scrisă în doi peri şi nici manifest a unei persoane frustrate! Acest manuscris e o relatare istorică, e o carte de referinţă scrisă după cele mai înalte rigori literare, o lucrare istorică care nu face altceva decât să prezinte unele fapte scrise de mult care s-au vrut îngropate şi uitate. E istorie pură! Nu atacă persoane, nu murdăreşte imagini ci, mă repet, prezintă doar fapte... A, că sunt persoane deranjate, că sunt mulţime de discreditări care se aruncă asupra autorului, că se caută scuze puerile...asta e altă discuţie. Ce e ciudat pentru mine, e că unii penticostali nu sunt pregătiţi să îţi cunoască istoria şi să o accepte, să accepte faptul că nu am fost conduşi de îngeri, că s-au făcut greşeli şi unele enorme, că asta e istoria noastră, că am greşit ridicând pe unii care nu meritau în slăvi şi pe cei care au dus greul i-am ignorat şi exclus din sistemele noastre...şi singura reacţie e să se dea în autor - ba că e prea tânăr, ba că vorbeşte numai despre cei care nu se pot apăra, ba că nu trebuia el să se bage, etc.

TRIST. PĂCAT.

E o şansă ca acum nu numai să vorbim şi să comentăm pe bloguri, ci să ne pocăim cu toţii, mai ales cei care au fost prinşi în mreaja securităţii şi stăpânţi de duhul lui Iuda care încă sunt în viaţă, să fie un moment 0 în istoria noastră, să punem accentul acum pe oameni integrii şi de caracter, să nu mai căutăm numai avantajele noastre ci mai mult a comunităţilor peste care ne-a pus Christos responsabili. Eu sunt de genul meu mai visător...

Nu ştiu ce efect va avea cartea în continuare în lumea penticostală, nu ştiu dacă cei vizaţi se vor pocăi sau se vor dezvinovăţii în fel şi chip - apropo, am auzit că unul dintre cei menţionaţi în carte a sugerat că dosarul pe care autorul i l-a prezentat a fost fabricat pentru discreditarea lui de comunişti!!!! - nu ştiu ce va face cultul penticostal român, nu ştiu ce va face autorul de aici înainte... dar ştiu ce voi face eu... şi nu am să spun la nimeni!

Spor la citit.

Păreri în vreme de criză...

2010-09-02T15:37:00.000-07:00

Uneori vara prea lungă poate să te scoată din ritm...

Timpul nefolosit cum trebuie trece atât de greu şi fără folos...

Prietenii cu mai multe feţe te fac să te gândeşti serios ce rasă de câini să îţi achiziţionezi...

Sistemul politic care nu mai reuşeşte să pună lucrurile cap la cap, te face tot mai des să îţi pui întrebarea dacă chiar te-ai născut în locul potrivit...

Bisericile pe jumătate goale cu iz stătut şi adormite vorbesc tot mai des despre priorităţile şi credinţa multora...

Adevărurile dezvelite despre eroii puşi în vitrine încep să clatine tot mai tare multe temelii...

Tăcerea vinovată umple de penibil şi laşitate...

Prea multă vorbărie nu numai că scoate din sărite şi epuizează trupul, dar produce şi pagube...

Lipsa viziunii e tot una cu lipsa vederii în viaţa unui biet orb, şi vai câte bisericii nici nu au auzit măcar termenul...

Promisiunile făcute în vremuri de disperare sunt aşa de greu de împlinit...

Cu toate că apar tot mai multe oferte în domeniul telefoniei mobile, e tot mai greu să suni un prieten...

Spania...Madrid...Soare...coafura rezistă!

2010-08-15T14:01:00.000-07:00

...imediat după săptămâna de ploaie de pe Valea Gârdei Seci, pe 31 iulie am plecat spre Spania, via Madrid. Am venit pentru o Conferinţă de tineret la care au participat tineri şi biserici din jurul oraşului Madrid. Nu mai fusesem niciodată în Spania...nu ştiam la ce să mă aştept. Primul lucru care nu îl voi uita repede a fost SOARELE! Aşa căldură eu nu am mai trăit niciodată: 43 de grade!!!! Când am ieşit din aeroport am crezut că scap bagajele din mână. Uau cât poate fi de cald şi de uscat soarele de acolo încât nici noaptea nu puteam dormi de cald. Am locuit10 zile în Azuqueca într-o familie de milioane: Sam şi Daniela mulţumesc enorm pentru toată dragostea şi ospitalitatea voastră! Am mâncat nişte specialităţi extraordinare. Aici am slujit cel mai mult la biserica română păstorită exemplar de pastorul Beni un om şi un mare slujitor. M-am bucurat fr Beni să vă cunosc pe dumneavoastră şi familia. În Azuqueca e o comunitate de nota 10 - Dan, fam Lazăr, Luci, tinerii Bisericii, fr Florin şi alţii m-au făcut să mă simt deosebit de bine. Prieteni aveţi grijă de voi!

Madridul m-a dat pe spate la cât e de organizat şi bine pus la punct din toate punctele de vedere...nu am putut să ratez să văd stadionul. Santiago Bernabeu e impresionant!

Am vizitat şi alte câteva bisericii penticostale:

Coslada - o bis cu o clădire modernă...

Alcala - un conducător de treabă fr Iacob şi o atmosferă pe măsură

Getafe - o bisericuţă mică dar oamenii inimoşi, într-un oraş splendid!

Arganda - biserica Elim, am înţeles cam cea mai mare comunitate, cu mulţi tineri şi har

Zaragoza - mulţi timişoreni şi bănăţeni...m-am simţit ca acasă! Şi aici am mâncat cele mai multe şi mai bune paste din viaţa mea - mulţumesc mult Flavius şi Sami.

Da, mi-a plăcut Spania şi Bisericile de acolo...voi reveni cu mare plăcere! Na, dacă mă mai cheamă cineva...

Poate dacă ploaia s-ar opri...

2010-08-15T13:37:00.000-07:00

23 iulie 2010, valea Gârdei Seci, undeva după Arieşeni. Se anunţa o săptămână de soare, relaxare şi distracţie pentru tinerii Bisericii "Speranţa" din Timişoara...numai că cerul nu a fost de acord...şi chiar s-a încăpăţânat în cele 7 zile petrecute acolo...ploaie, ploaie şi multă apă în cort, în bocanci, chiar şi în suflete şi căpăţâni...

Totuşi, e ciudat cât de multe lucruri am făcut şi învăţat pe ploaie: Andrei, parcă ceafa şi pulpele de pui nu au fost niciodată mai bune ca acestea făcute sub folia de cort şi cu lemne ude... Ce să mai vorbesc despre cartofii lui Dj! Aici am văzut ce poate face optimismul dus la extrem combinat cu teama de a transporta toate lucrurile prin pădure sute de metrii - pe o ploaie infernală cu o parte din băieţii care nu s-au dat loviţi, am încercat să realizăm o punte peste râul nervos de mare şi repede...tot efortul a ţinut fix 1 oră, plus că probând puntea am simţit pe pielea mea răceala şi forţa apei... şi tragedia de a sta o zi ud fără papuci de schimb. Norocul s-a numit Biki cu invenţia focului în cort...nu am băgat atâta fum în mine niciodată! Voia bună din jurul jocurilor, gustul victoriei împotriva rivalilor de o viaţă la volei, spălarea Wc-urilor ecologice cu parfumurile lor cu tot, ciorba de la "Mama Uţa"...sunt lucruri pe care nu le poţi cumpăra cu nimic...

Pentru unii prea multă ploaie strică...am putut vedea caractere slabe, oamenii puturoşi, lipsa spiritului de echipă, dispute, nesimţire... Mulţumesc mult Doamne pentru ploaia aceasta! Nu aş fi reuşit să cunosc mai bine pe cine pot conta şi pe cine nu, cine îmi e prieten şi cine nu, cine mă respectă şi cine nu... dar mi-a ajuns, sper la anul cerul să nu mai verse lacrimi în săptămâna taberei noastre... O-m fi noi de vină?

Buna prieteni!!!!

2010-08-11T15:54:00.000-07:00

...dupa o oarecare absenţă, am revenit în blogosferă...zilele acestea voi posta preumblările mele pe la munte de unde vă voi povesti ce am învăţat de la muuuuuultă ploaie şi apoi cum am "descoperit" Spania...ma bucur să fiu iar printre voi...Ola...

...Şi totuşi caracatiţa a avut dreptate!!!!!????

2010-07-11T14:23:00.000-07:00

Aşa vor începe parcă văd, cele mai multe ştiri mâine...

Olanda pierde campionatul mondial în favoarea Spaniei. O caracatiţomanie se pare că s-a instaurat iar în lume. Disperarea după misticism, paranormal zguduie tot mai tare lumea cretină, aşa numită, creştină.

După flăcări mov am trăit să văd încă o nebunie: o caracatiţă clarvăzătoare pe nume Paul a ghicit toate rezultatele meciurilor de la campionatul mondial din Africa de Sud. Ciudate vremuri trăim... Oamenii au mari probleme... Pe unul din site-urile din ţară am citit o ştire de genul "râsul-plânsul" - caractiţa Paul e on-line şi poţi să îi trimiţi problemele, întrebările şi vei primi răspuns! Îs curios, oare o fi fost şi pocăiţi care să fi trimis vreun mesaj?

Lumea merge din rău în mai rău... nu mai e nimic bun la care să ma aştept aici pe pământ! Nu-mi rămâne decât să strig şi eu împreună cu Duhul "Vino Doamne Isuse!".

Reflecţii la 31 de ani...

2010-07-01T14:05:00.000-07:00

Un prieten mă întreba marţi, cum mă simt la 31 de ani... i-am răspuns că nu mă simt! Nu cred în simţăminte aduse în fiinţă de scurgerea nemiloasă a timpului. Am citit pe facebook un titlul interesant care parcă se potriveşte la aniversări: "Noi ucidem timpul...dar el ne îngroapă!". Cam

asta e realitatea. Cu fiecare an ce trece văd tot mai clar veşnicia în culori. Sunt recunoscător Cerului pentru acest har de a vedea mai mult decât alb-negru.

În rest...părul nefolositor şi grăbit face loc tot mai mult minunatei frunţi eminesciene, băieţelul îmi creşte şi e tot mai deştept, soţia se face pe zi ce trece mai frumoasă, gânduri vin şi se duc cu o viteză teribilă şi o frecvenţă identică raidurilor date de tinerii pocăiţi duminica seara "pe centrul" Timişorii la "peşti", vara continuă aceeaşi epuizare de forţe constantă prin căldurile toride, tabăra din Casa de Piatră bate la uşă grăbită, apoi pentru prima dată mă aşteaptă câteva zile de Spania (sper măcar să ia campionatul mondial să profit şi eu de o atmosferă bună şi relaxantă), slujba mea s-a dus şi ea la odihnă până prin septembrie, nici ea nu e prietenă cu soarele, căldura şi marea, casa ne i-e în renovare de ceva vreme motiv, pentru care pe blog nu a mai avut cine posta, a încercat Ayan dar l-a certat maică-sa...stimă şi virtute!

P.S. Anul acesta îmi serbez ziua de naştere prin muncă! Trăiască România Mare!

Câteva poze de sărbătoare...

2010-06-09T14:09:00.001-07:00

LA MULŢI ANI, AYAN!!!!!

2010-06-09T02:10:00.000-07:00

...l-am aşteptat 3 ani! Nu ştiu să fi aşteptat ceva mai mult decât pe el. Când l-am văzut prima dată, că eu am fost cel care l-a văzut primul, am rămas fără reacţie: era atât de micuţ, cu ochişorii umflaţi, cu nişte buze mari mari şi mânuţe toate "zbârcite" din cauza lichidului în care stătuse 9 luni până să vină la noi. Apoi l-am dus şi la mama lui - i-a zis "soarele lu' mama. Cele mai multe hăinuţe erau cu nuanţe de verde aşa că asisentele îi ziceau "broscuţa"... Prima dată mi-a fost frică să îl ţin în braţe, era aşa micuţ şi fragil - 3, 250 kg. După prima tură îmi venea să îl ţin tot timpul! Şi mi s-a împlinit dorinţa: în primele 3 luni nu l-am mai lăsat din braţe nici eu şi nici Cam. A avut colici şi nu i-au trecut cu nimic. Nu mai ştiam cu să îl ţinem...dar au trecut, şi am şi uitat cum era!

A început să crească, i-am văzut primul zâmbet, primul gângurat, primul dinţişor, primii paşi. Trebuie să vă spun despre primii paşi: eram la Lucas şi Adriana împreună cu un prieten tare bun, Ovi, şi ne uitam la un meci din Champions League - Arsenal vs. Barcelona - când lui i-a venit să plece singur pentru prima dată în viaţă. Nu pot uita zâmbetul lui de satisfacţie.

Şi uite aşa, zi după zi, au tot trecut minutele şi azi 09. 06. 2010 sărbătorim primul lui an!!!!! Pe zi ce trece devenim tot mai buni prieteni şi descoperim împreună lucuri noi. Vorbeşte toată ziua, aleargă toată ziua, chiar şi noaptea în somn, râde toată ziua, e plin de energie şi vitalitate - îi mai zic din când în când Duracell... Sunt un soţ şi un tată împlinit! La mulţi ani, FIULE!

P.S. O să revin să pun poze de la serbarea de azi!

LOGOS 20 de ani!

2010-06-07T13:43:00.000-07:00

...ce repede trec anii! Se împlinesc deja 2 ani de când nu mai sunt profesor la Liceul Penticostal "Logos". Anul acesta liceul împlineşte 20 de ani...deja au trecut 2 ani şi de la majoratul lui.

Îmi amintesc când m-am prezentat la liceu ca şi profesor pentru prima data: nişte emoţii teribile! Plus că eu eram în blugi, tenişi - aşa cum umblu eu de obicei - şi când am ajuns şi am văzut corpul didactic toţi îmbrăcaţi elegant...m-a bufnit râsul! Eu eram din alt film! Nu au avut ce face, m-am acceptat aşa cum sunt. Vă mulţumesc stimabililor. M-am dezvoltat teribil în cei 3 ani cât am predat teologie acolo.

Am crescut odată cu elevii şi şcoala. Îmi vin o mulţime de amintiri acum în minte: prima oră predată la Noul Testament, prima pedeapsă aplicată unei eleve care şi-a permis luxul să mănânce la mine la oră - să scrie de 100 de ori "Nu mai mănânc niciodată la ora de teologie", primele note de 3 si 1, primele absenţe şi apoi nenumăratele absenţe trecute în cataloagele învechite şi roase, prima experienţă ca diriginte - mamă, cât eram de împrăştiat în primele săptămâni - şedinţele cu părinţii - mi se părea aşa ciudat să mi se tot zică la 28 de ani "Domnule" de către oameni trecuţi prin viaţă, cum am devenit apoi pentru unii elevi " Domnu' ", meciurile ce fotbal cu elevii după terminarea orelor, discuţiile foarte tari din timpul claselor, tezele şi lucrările de control, consiliile extrem de lungi cât o zi de post, tare - tare era printre elevi - cei mai mulţi îmi sunt priteni buni şi astăzi, şi e o bucurie să-i întâlnesc. Până şi cu fostele pramatii mă înţeleg azi, că avut şi din ăia câţiva - etc.

Domnule director, mulţumesc că mi-aţi permis să fac parte din istoria acestui frumos proiect. La mulţi ani...

P.S.

Dacă dintre cei ce citiţi blogul meu, aţi trecut prin Logos, vă rog dacă binevoiţi, să lasaţi la comentarii impresiile voastre şi amintirile sincere despre perioada Liceului "Logos". Aştept să comentăm şi să depănăm împreună amintiri. Mulţumesc.

Bucuria – raza de soare din „valea umbrei morţii”!

2010-06-06T11:27:00.000-07:00

“Răsăritul soarelui bucură tot ce e viu. În bucuria lor, cocoşii sunt cei mai zgomotoşi”.

Despre „Bucurie” e cel mai uşor să scrii şi să vorbeşti când totul merge bine, când ai motive să râzi, când totul din jurul tău este liniştit. Cu adevărat observi că e greu să pomeneşti acest cuvânt când totul parcă se năruie peste tine, mai putem fi bucuroşi atunci? Găseşti resurse să zâmbeşti când aşa te doare sufletul de parcă simţi că se desface în mii de bucăţi, când nu poţi vedea decât nori negrii, când simţi că nu mai poţi găsi resurse să mergi mai departe? Eu vă spun sincer, că de unul singur nu pot!

Am găsit în Scriptură că „Bucuria” este roada Duhului Sfânt! Da, de aici venea puterea lui Pavel care spunea: „dimpotrivă, noi ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre...”. Bucuria nu e rezultatul efortului omenesc, educaţiei sau echilibrului emoţional. Bucuria e sentimentul de mulţumire deplină bazat pe dragostea lui Dumnezeu. Un creştin aşadar, trebuie să fie obligatoriu şi un om al bucuriei! Bucuria e o calitate a unui veritabil imitator de Dumnezeu. Învierea lui Christos a făcut posibilă în om bucuria, voia bună. Fără un mormânt gol, toate cuvintele ar fi rămas fără valoare, dar învierea a dat sens credinţei şi prin Cel Înviat din cei morţi omul poate trece azi peste dureri, necazuri, slăbiciuni şi temeri.

Viaţa creştină nu garantează doar prosperitate, fericire şi binecuvântări, e deseori compusă din suişuri şi coborâşuri. Din experienţă scriu acum, atunci când omul e sus uită de lucrurile valoroase, uită de lucrurile spirituale, râsul şi bucuria e la ea acasă. Când Dumnezeu îngăduie „văile”, apar lacrimile, disperările, depresiile, teama. Uităm să mai lăudăm pe Domnul, să mai zâmbim, să ne arătăm optimismul...Bucuria dispare ca şi cum nu ar fi fost niciodată pe acolo! Bucuria trebuie probată şi atunci când ne e greu, sau mai corect spus, în greutăţi ne dăm testul Bucuriei. În necazuri se face diferenţa. Ca oameni am fi total copleşiţi de suferinţă şi greutăţi, dar Domnul Christos ne-a promis că nu vom fi lăsaţi singuri, ci Duhul Sfânt va fi cu noi şi în noi în permanenţă. Rodind în noi, bucuria ca rod al Lui, va străluci în noi şi atunci când forţele noastre sunt epuizate.

Fericirea umană e superficială, ţine în mod exclusiv de context şi lucruri. Când toate aceste „propte” dispar, dispare şi fericirea sau bucuria. Bucuria creştină, ca roadă a Duhului, provine din interior spre exterior, ea nu e rezultatul lucrurilor exterioare: bani, sănătate, posesiuni! Ea e rezultatul relaţiei creştinului cu Dumnezeu. Ea e expresia ascultării de imperativul Cuvântului lui Dumnezeu: „Bucuraţi-vă, iarăşi zic bucuraţi-vă!”.

Acesta e secretul bucuriei creştine – credinţa în promisiunea divină!

Sâmbăta între leneveală, ieşire prin oraş, românia vs. ucraina, eurovision şi pregătirea pentru duminică...

2010-05-29T13:09:00.000-07:00

Azi trebuia să merg la Moldova Nouă pentru o lecţie Veritas...s-a amânat aşa că am rămas acasă! Numai bine. Uneori sunt extrem de bine venite zilele de puţină "leneveală" acasă cu Cam şi micuţul Ayan. Nu se face nimic într-o zi ca asta - parcă şi să gândeşti e prea mult! Oare aşa s-o petrece Sabatul? A rupt direcţia în care se ducea ziua vizita unor prieteni care aveau chef de "ieşeală"...ne-am executat şi noi! Pe când am ajuns acasă România era deja condusă de Ucraina cu 1-o...s-a terminat aşa cum mă aşteptam: 3-2 pentru vecini. E tris că şi eu sunt din aceeaşi plămădeală, fără mentalitate de luptători, fără ambiţie...noi românii niciodată nu am excelat la asta. Mai rămâne să văd pe ce loc ne calificăm la Eurovision. România intră în concurs pe poziţia 19. Parcă văd că iar o să găsim scuze pentru locul slab: ba că nu au votat căpşunarii şi constructorii de prin Europa, ba că suntem ţară prea mică, ba că...dar niciodată noi nu suntem de vină...

Mda, cam asta a fost "filmul" zilei de sâmbătă 29 05 2010, zi în care am înţeles că e şi ziua lu' Pustan - la mulţi ani pastore Pustan!

Urmează pregătirea pentru mâine: Un prieten bun de al meu v-a oficia un botez în apă în una din bisericile din Timişoara. Sunt mândru de tine, prietene! Domnul să fie cu tine şi să te însoţească în tot ce faci. Eu pe de altă parte, trebuie să plec la Oradea, biserica Betel pentru a predica acolo la programul de seară.

Să mergeţi mâine la Biserică!

Jurnal de călătorie...

2010-05-17T08:15:00.000-07:00

BERGAMO

E cred a treia vizită în Italia, la Bergamo. Am acolo un prieten bun din copilărie...şi încet-încet am reuşit să mai adun şi alţi amici. Domnul să fie cu voi prieteni! Am participat la o conferiţă de tineret, în staţiunea montană Resegone, vineri - sâmbătă şi duminică unde împreună cu Dani B. am vorbit despre Adevărata Identitate. Au participat aproximativ 200 de tineri din mai multe zone ale Italiei, şi Adi Galiger cu echipa lui de închinare. A fost un timp frumos şi o atmosferă spirituală deosebită! Dumnezeu a vorbit oamenilor şi unii au hotărât să nu mai se ascundă de Dumnezeu, ci i-au ieşit în întâmpinare cu hotărâri noi şi decizii de schimbare a modului de viaţă.

Am mâncat în 3 zile la paste, cât pentru 1 an de zile în România...au fost bune! Am reuşit să vorbesc cu prieteni vechi - Bebe, Iulian şi Andrada, Bebe (el e din Timişoara) şi soţia lui, Dani (care a tot vrut să mă "răpească" pentru nişte plimbări extreme prin Italia! Dani, data viitoare...), Iordache şi Rodi (mulţumesc pentru găzduire şi timpul bun de părtăşie pe care l-am avut), Mişa şi Estera, Radu şi soţia lui, Ruben şi soţia lui, şi mulţi alţii - dar şi cu câţiva noi, în special cu Miron şi Maria (sunt bucuros că v-am întâlnit).

Am revenit în ţară foarte obosit! Am avut parte de puţin somn! Revederea cu Cristi şi Carmen, discuţiile şi planurile au fost mult, mult mai importante ca somnul...Mission Accomplished... nu ştiu cum se spune asta în Italiană, dar nu-i nimic...

Păcat că în Timişoara plouă!

R. I. P. prietene Nicu...

2010-05-13T01:50:00.000-07:00

...abia îmi stăvilesc lacrimile să nu inunde tastatura. De obicei nu plâng uşor, dar de azi noapte când am aflat, m-a copleşit o tristeţe cumplită! Am pierdut un PRIETEN. Într-un groaznic accident de maşină ieri seară, 12 mai 2010, Nicu Iliesi şi 2 dintre cei 4 copii ai lui, au parcurs ultimul drum pe pământul acesta! Acum sunt cu îngerii şi Domnul...

Parcă nu îmi vine să cred...săptămâna aceasta voiam să îi dau un telefon să văd ce face şi să îi mai cer nişte sfaturi... nu am mai apucat.

L-am cunoscut pe Nicu prima dată în Tabăra "Christos pentru România", era vocea care impunea disciplina. Apoi după terminarea ITP-ului, am avut harul să fiu coleg cu el la Şcoala Biblică. M-a impresionat întotdeauna optimismul lui, buna dispoziţie şi căldura sufletească cu care mă întâmpina lunea când ne vedeam la cursuri...şi normal întotdeauna nelipsitele lui VERSURI. Chiar avea talent...nu ştiu dacă a mai apucat să publice ceva...

Am colaborat bine cu el în slujire. Întotdeauna am apreciat integritatea lui şi spiritul gata se sacrificiu. Valea Mureşului a pierdut un pilon important. Nu voi uita niciodată încurajările lui, sfaturile lui şi nici săptămâna în care am slujit împreună la o tabăra de tineret în Italia.

Lumea e mult mai săracă acum fără tine Omule a lui Dumnezeu...

Jurnal de călătorie...

2010-05-13T01:32:00.000-07:00

POIANA MARE!

După o perioadă de absenţă, am revenit în spaţiu virtual. Lipsa internetului, cât şi a dispoziţiei pentru scris m-a făcut să absentez...

De o săptămână m-am întors de la prima mea experienţă numită Oltenia. Nu-i uşor...atât pot să zic. Merită mai multă apreciere cei care au ales să slujească Domnului acolo. Am parcurs împreună cu fraţii de acolo modulul II din cursul Veritas. O săptămână am stat printre cei de acolo. Proiectul de acolo e îndrăzneţ, o clădire de închinare frumoasă în construcţie, planuri de evanghelizare.

Împreună cu Mişu am meditat săptămâna de acolo la slujire, chemare...a fost un timp bun de reflecţie. Nu ştiu când voi reveni acolo...

Jurnal de călătorie...

2010-04-27T12:49:00.000-07:00

ALEXANDRIA

După o noapte de coşmar în cuşeta rapidului de Bucureşti - unul dintre cei din compartiment a uitat să se spele pe picioare, sau să schimbe apa în care se spală - şi pur şi simplu a fost imposibil de respirat acolo, a trebuit să îmi fac mască din bluză ca să pot cât de cât suporta, dimineaţa am ajuns rupt de somn şi aproape sufocat în Roşiori. De aici m-a luat cineva cu maşina şi am plecat spre Alexandria.

Pentru prima data am ajuns în acest oraş. Linişte...foarte multă linişte am găsit acolo în week-end-ul petrecut. Am înţeles că oamenii preferă să se retragă la "ţară" decât să strice banii prin oraş. Înţeleaptă decizie. Un orăşel micuţ dar cochet şi în dezvoltare. Parcă m-am rupt de realitate când am plecat din Timişoara şi am ajuns acolo...

Biserica "Betleem" e în formare, dar plină de viaţă, dinamică şi gata de sacrificiu. Am parcurs împreună cu cei de aici prima parte din Modulul II - Veritas. Pastorul mi-a fost coleg la ITP 2 ani, iar cu soţia lui am fost colegi de generaţie. M-am bucurat să-i revăd! Domnul să vă de-a putere şi mult, mult har pentru tot ce faceţi acolo! Am petrecut un timp foarte bun la biserică şi în familia acestor oameni ai lui Dumnezeu.

Drumul de întoarcere a fost lipsit de evenimente notabile...

Gândurile unui om însurat într-o zi călduroasă de vară!

2010-04-23T03:34:00.000-07:00

Nu prea scriu versuri! Nu mă am şi nici nu prea îmi plac! Dar în 1. 07. 2008, am încercat să îi dedic o poezie soţiei mele, adică Cameliei (sau Cam cum îi spun eu). Iată ce a ieşit:

E vară...şi mi-e cald

Dar ea îmi este aproape, nu trebuie s-o mai caut.

Adormim împreună

şi mă trezesc zâmbind.

Mâncăm râzând cireşe

şi ochii ei mă plac

Eu tac...ca să nu stric momentul...

Adie tare vântul, perdelele dansează

şi nucul din grădină se trezeşte la viaţă...

de mult nu l-am mai auzit vorbind.

Noi credem c-o să plouă, tot cerul o arată...

Şi mână-n mână aşteptăm cuminţi

şi liniştiţi să treacă.

Ea îmi zâmbeşte într-una, râde...eu o întreb de ce...

imi zice că-i fericită.

Că aşa-şi imaginase viaţa pe când era o puştoaică cu codiţe...

Inima îmi bate tot mai tare, răsuflu uşurat...

După 4 ani de la nuntă...iată ce-am realizat!

Idei

2010-04-22T07:48:00.001-07:00

Vorbeam azi cu un prieten despre o realitate tristă: tot mai mulţi dintre noi stau şi aşteaptă să se întâmple lucruri...şi cum de obicei nu se întâmplă nimic, cei mai mulţi stăm degeaba! Şi am găsit pe site-ul http://dorupope.com/ o descriere super a acestei realităţi!

Eveniment: Lansarea cărţii lui Dietrich Bonhoeffer!

2010-04-21T13:10:00.000-07:00

Centrul Creştin "Areopagus" a găzduit acest moment important pentru comunitatea evanghelică din România - prima carte tradusă a teologului german Dietrich Bonhoeffer, "COSTUL UCENICIEI". Editura "Logos" prin oamenii implicaţi au făcut o treabă excelentă.

Acest teolog, pentru mine cel puţin, rămâne un personaj controversat, ceva de genul 2 în 1. Nu pot să mă împac cu ideea că un creştin poate fi de acord cu ideea unui atentat asupra unui om, fie el chiar Hitler în persoană. Cred că altfel trebuie un creştin să se implice în societate şi altfel să reacţioneze în faţa răului. În fine!

Ideea unui Har care costă o îmbrăţişez, şi sper ca cei care au cumpărat cărţile să le şi citească, cei care au participat la dezbatere să îşi şi însuşească ceea ce trebuie...chiar şi cei care au tradus, editat sau comercializează.

A fost o atmosferă pe alocuri destul de plicticoasă, cam prea multe date istorice, prea puţină interacţiune, prea puţin despre teologia lui Bonhoeffer...şi încă o chestie - Dr. Emil Bartoş a intervenit prea puţin! Acestea sunt opiniile mele. Nesemnificative...

Ce au în comun unii creştini şi Cristofor Columb?

2010-04-21T04:55:00.000-07:00

„...cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor!...”

Cristofor Columb! Vă spune ceva numele acesta? Mă îndoiesc că ar fi cineva pentru care numele acestui mare descoperitor să nu spună nimic! A fost o vreme în care lumea nu ştia de existenţa unui alt continent, însă un om a crezut că mai este ceva dincolo de imensitatea oceanului. Problema lui a fost că nu a ştiut, şi mai mult a şi murit, fără să ştie ce anume a descoperit! E munca lui s-a bucurat mai târziu altul...chiar numele continentului nu a fost dat după al lui! Trist, foarte trist!

Ei bine astăzi mi-am propus să fac o paralelă între el şi mulţi creştini ai mileniului 3! Ceea ce îi leagă pe aceştia de renumitul navigator este confuzia care domneşte la nivelul minţii lor. Cristofor Columb în primul rând nu ştia unde merge! Ciudat, nu? El pleca spre India în mintea lui, dar a ajuns în America! La fel ca el poate prea mulţi nu se rătăcesc azi, nu pentru că le sunt foarte clar anumite lucruri în minte, ci pentru că nu ştiu nici de unde vin, nici unde merg! Merg prin viaţa spirituală aşa, la mica ciupeală...la ce o ieşi. De ce mergi la biserică? De ce te rogi? De ce citeşti din Scriptură? De ce te-ai botezat?... Sunt oare întrebări care au răspunsuri clare în minţile creştine sau asemenea ninivenilor nu ştiu nimic? Dumnezeu vrea lucrurile acestea clarificate în minţile copiilor Lui!

O altă chestie care surprinde şi mai bine paralela creştin - Cristofor Columb, e că asemenea navigatorului care nu ştia unde se află când a ajuns acolo şi nici nu ştia unde fusese când s-a întors acasă, nici unii "fraţii" nu au habar de nimic! Straniu, nu? Să mori fără să şti vreodată exact locul unde ai fost. Să trăieşti în confuzie şi să mori în aceeaşi stare!

Aşadar, ăsta a fost Columb! Cum eşti tu? Aş vrea să-şi aduc aminte că Domnul a spus că lucrurile despre viaţa veşnică sunt aşa de simpe, încât nici cel fără de minte nu se rătăceşte! Şti ce faci? Şti unde mergi? Şti cu adevărat cine eşti în Christos? Care îţi e viziunea a ta şi a lucrurii pe care o manageriezi? Ar fi bine să şti pentru a te putea bucura de ceea ce Domnul are pregătit pentru adevăraţii imitatori de Dumnezeu. În cer nu e loc de oameni confuzi, care nu ştiu ce vor şi ce fac... din contră El doreşte să facă limpezime la nivelul minţii noastre!

Dacă vrei să şti cu adevărat lucrurile privitoare la adevărata Viaţă, trebuie să ai disponibilitatea să înveţi! Să citeşti şi să scri nu se poate decât învăţând alfabetul, sper că sunteţi de acord cu mine! Aşadar, Scriptura e gata să ne înveţe, numai să aibă cine să se înscrie la şcoala ei! Iubeşte şi studiază Scriptura! Spune NU confuziei! Începe să înveţi să faci deosebirea clară dintre dreapta şi stânga!

Idei

2010-04-17T03:09:00.000-07:00

2 Petru 1:5-9

O credinţă fără efort...e o credinţă de 2 bani...cu rezultate de 2 bani!

Jurnal de călătorie...

2010-04-14T06:03:00.000-07:00

Frankfurt

În sfârşit am ajuns şi prin Germania... mi-a luat ceva timp! Pot spune acum, după 5 zile petrecute acolo, că e într-adevăr o ţară bine pusă la punct. Am zburat cu avionul până la Dortmund joi, 8 aprilie şi de acolo m-am deplasat cu maşina. Am văzut multe locuri frumoase, mulţumesc Andrei pentru că ţi-ai pus la dispoziţie maşina, casa, timpul şi chiar banii!

Am slujit în zilele de vineri, sâmbătă şi duminică după masă la Centrul Creştin Român din Frankfurt. Dumnezeu a fost din nou credincios! O comunitate mică, dar cu o inimă imensă! Gata de sacrificiu, gata de a sluji cu orice este nevoie - Andrei, Adi şi soţia lui, pastorul Filip şi Oma, Dorin şi Dorina, Nadia şi Jacqueline, sper că am scris corect, Lili, Lidia, Alex şi Ruben şi ceilalţi. Adunarea are loc în centrul protestant al unei comunităţi de suedezi, un loc cochet şi care beneficiază de toate facilităţile. Sunt la începutul unui proiect, dar eu sunt convins că dacă merg înainte aşa cum au pornit, Dumnezeu îi va ajuta să ajungă departe.

Duminică dimineaţă am slujit şi în biserica fraţilor rromi din Frankfurt.

Marţi 13 aprilie am zburat spre casă. Mulţumesc încă odată prietenilor care m-au ajutat să mă simt aşa de bine acolo! Voi reveni oricând cu plăcere...

HRISTOS A ÎNVIAT!...

2010-04-04T12:27:00.000-07:00

O zi de april care a schimbat destine !

2010-03-30T03:43:00.000-07:00

În sfârşit se aşezase liniştea peste Ierusalim... De mult oraşul sfânt nu mai avusese parte de aşa multă frământare! Un dulgher simplu, de prin Nazaret parcă, iubit de oamenii simpli ai oraşului, un vorbitor cum de mult sinagogile nu mai cunoscuseră, fusese arestat după ce unul dintre apropiaţii Lui, L-a trădat pentru un pumn de monede...de care până la urmă nici măcar nu a avut parte. Arestarea Lui a răscolit oraşul. Peste tot puteai vedea numai soldaţi înarmaţi şi pregătiţi ca pentru răscoală, parlamentarii evrei s-au trezit cu noaptea în cap, Pilat şi Irod, doi duşmani de moarte, fac alianţă să scape de Cel care le-a tulburat somnul liniştit şi oraşul, susţinătorii lui Baraba au deja planul pus la punct pentru a-l elibera pe idolul lor, un tâlhar din cea mai joasă speţă şi discipolii Profetului se ascund care pe unde apucă, sperând ca nimeni să nu îşi amintească de ei, să-i uite şi să scape cu viaţă. Un singur lucru impresionează în tot acest tablou: e tânărul condamnat care stă neclintit, dar ai cărui ochii ascund în ei o tristeţe, o durere surdă. O, ochii aceia nu-i mai poţi uita vreodată: e martor cerşetorul Bartimeu, şi Petrul cel fricos, şi alţii sute, mii! Sunt ochii care-au privit cu milă la văduva ce plângea ducând spre cimitir pe singurul ei fiu, sunt ochii care-au privit mulţimea şi Ierusalimul şi-au plâns de mila lor, sunt ochii care-au plâns în Grădină pentru vina mare şi grozăvia păcatului!

Nimeni nu mai gândea lucid în acele vremuri. Nevăzut cu ochii liberi, un întuneric ca şi de mormânt începea să ia în stăpânire lumea. Copii naivi şi văduve bătrâne, bărbaţi şi domnişoare de liceu, mame cu copilaşi la sân şi tineri plini de viaţă, toţi într-un glas mânaţi de-un spirit nevăzut au în ceput să ceară ca Cel ce-i ajutase să fie condamnat – "răstigneşte-L" striga un puşti de vreo 3 anişori, "răstigneşte-L" striga şi Marele Preot al acelor vremuri, "răstigneşte-L" striga şi-un amărât de cerşetor uitând de pâinile şi peşti primiţi cadou, "răstigneşte-L"... era singurul cuvânt plimbat pe buzele mulţimii. După cortina vremii Lucifer rânjea satisfăcut crezând că de-acum va începe din nou perioada lui de glorie.

Pilat a semnat în cele din urmă finalul – Isus să fie răstignit şi Baraba să fie eliberat. Degeaba s-a spălat pe mâini, degeaba a încercat să arunce vina pe iudei, marele guvernator nu a fost decât o marionetă în mâna păpuşarului învăluit de catran. Şi ostaşii romani au început să-şi facă de cap, să se distreze, aşa cum de altfel obişnuiau mereu, cu profetul condamnat: i-au aplicat o bătaie soră cu moartea, i-au smuls barba, îl loveau şi-I cereau să spună cine L-a lovit, i-au făcut o coroană din spini şi i-au îndesat-o pe cap, L-au dezbrăcat de cămaşa Lui şi i-au pus o manta şi I se închinau în batjocoră, L-au scuipat şi agresat mereu...şi aşa au început să-L conducă spre moarte pe dealul numit Căpăţâna sau Golgota. Suferinţa şi umilinţa Fiului lui Dumnezeu a fost atât de mare încât natura nu a mai putut rezista să privească, soarele s-a ascuns într-un nor pentru o vreme lăsând lumea stăpânită de întuneric, pământul s-a înfiorat aşa de tare încât un cutremur puternic s-a abătut asupra sfintei cetăţi. S-au deschis mormintele, s-a rupt catapeteasma din Templu, au căzut clădiri şi oameni în faţa naturii solidare cu suferinţa Celui care a adus-o în fiinţă. Iar Tatăl Şi-a ascuns faţa.

Isus cu crucea aceea grea în spate a început să urce drumul mântuirii noastre. Acea zi de groază, în care toţi au crezut că s-a terminat pentru totdeauna cu Isus, că nu se va mai auzi nimic de El, că totul a fost aşa o istorie trecătoare, a devenit defapt o zi care a marcat istoria definitiv şi a pregătit frumoasa dimineaţă de april în care Isus a Înviat! Cu toată opoziţia lui Satan, cu tot efortul preoţilor de a-L fereca în mormântul cel nou al lui Iosif, cu toată paza temutei gărzi de pretorieni romani, cu toate că piatra pusă la intrare era aşa de mare că trebuia mai mulţi bărbaţi să depună efort pentru a o îndepărta...Isus a ieşit afară din mormânt triumfător în dimineaţa Învierii.

Acea zi de april, care aparent nu anunţa nimic pentru bieţii oşteni aflaţi în aţipire, pentru preoţii care îşi reveneau după o nouă seara de orgii în care şi-au savurat victoria şi pentru marea masă a Ierusalimului, a adus din nou LUMINA în lumea care zăcea în întunericul păcatului. Christos a distrus pentru totdeauna puterea păcatului prin jertfa Sa, ne-a justificat în faţa Tatălui plătind în locul nostru, a deschis calea spre Paradisul pierdut pentru oricine crede în jertfa Lui şi în faptul că El, acela batjocorit, alungat, e Fiul Dumnezeului Celui Atotputernic.

În acea dimineaţă de april mi s-au deschis şi mie ochii, am văzut că sunt păcătos şi degrabă am alergat la El. M-a primit, m-a iertat, m-a eliberat tot ce era rău şi nepotrivit în viaţa mea şi apoi m-a lăsat să plec pentru o vreme încă prin lume ca şi mesager al Luminii şi al Învierii, dar mi-a promis că mă aşteaptă sus într-un loc special pregătit pentru mine.

El încă te mai aşteaptă iubitor şi pe tine să vi...

Paşte Fericit!

Eveniment!

2010-03-28T07:47:00.001-07:00

Într-o noapte în care lumea aleargă înnebunită de formă şi obicei să "ia lumină", m-am gândit că ar fi un moment potrivit ca noi, adevăratele LUMINI ale acestui veac, să sărbătorim într-o atmosferă de bucurie şi reverenţă pe Cel ce ne-a deschis noi orizonturi prin moartea şi învierea Sa!

Aşa a apărut CONCERTUL DE PAŞTI din Biserica Speranţa, Timişoara, un moment în care toţi cei cu inima tânără pot glorifica de la ora 20.00 până după miezul nopţii pe Cel înviat dintre morţi. Anul acesta e a II-a ediţie.

Sunteţi aşteptaţi toţi...

P.S. Dacă aţi dori să vedeţi imagini de la ediţia de anul trecut accesaţi site-ul

www. crestininformat.ro, rubrica IMAGINI EVENIMENTE!

Old memories...

2010-03-26T05:04:00.000-07:00

Formaţia care a însemnat enorm pentru mine!

Idei

2010-03-24T14:05:00.000-07:00

Matei 5:37 - "Felul vostru de vorbire sa fie: Da, da; nu, nu;"...

Dumnezeu aşteaptă de la noi oamenii de obicei, numai răspunsuri monosilabice. De regulă, noi parlamentăm, argumentăm, discutăm...Dumnezeu e simplu: Da sau Nu! La El nu ţin argumentaţiile, scuzele, "că să vezi...", "că nu-i chiar aşa...", "stai să îţi spun...", "nu eu sunt de vină...", "nu am ştiut..."

Deci, Îl iubeşti pe Dumnezeu?

Idei

2010-03-15T02:33:00.000-07:00

Matei 7:1 - "Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi!"

Mi se spune uneori că judec cam aspru şi des pe unii oameni! Dragii mei critici, eu nu judec, eu INSPECTEZ ROADELE! Pe un creştin îl vei cunoaşte "după roade"!

O zi bună.

Creştinii...şi sindromul "măgarul lui Buridan"!

2010-03-13T04:13:00.000-08:00

Jean Buridan (1292-1363), un filosof scolastic francez, este cel care l-a făcut celebru pe sărmanul dobitoc, adică pe măgar! Se pare că acest măgar despre care Buridan vorbeşte nu ar fi existat niciodată, dar filosoful a născocit această întâmplare pentru a-şi susţine un punct de vedere. Redau pe scurt povestea, pentru a putea observa apoi de ce zic eu, că unii creştini suferă de acelaşi sindrom:

"Se zice că a existat odată un măgar extrem de flâmand şi însetat nevoie mare. Stăpânul lui, un om binevoitor de altfel, dar şi grăbit s-a gândit să rezolve problema simplu: a plasat măgarul la distanţă egală între o galeată cu apă şi un tain de ovăz. Genial, nu? Însă vedeta noastră, adică domnul măgar, nu era la fel de isteţ. Astfel, neputându-se decide cu ce să înceapă, dând din cap de colo colo, a căzut leşinat şi în cele din urmă a murit, deşi mâncarea şi apa erau la îndemână. A pierit din cauza şovăielii!".

Prieteni se pare că această nehotărâre măgărească a ajuns proverbială! Povestea aceasta descrie o persoană care presată la fel de puternic din două părţi în acelaşi timp, nu se poate hotărî pentru nici una şi de fapt, în cele din urmă, le pierde pe amândouă. Aşa sunt "sfinţii jumătăţilor de măsură", aşa zişii creştini care nu se decid odată pentru totdeauna cui să aparţină - fie lui Dumnezeu, fie lumii. Ei le-ar vrea pe amândouă! Şi astfel ajung nefericiţi şi în viaţa aceasta pentru că nu se pot distra aşa în văzul lumii, ci tot timpul pe ascuns şi pe furate, dar şi nefericiţi vor fi pentru eternitate, că pe Dumnezeu nu Îl poate "duce nimeni de nas", Dumnezeu vrea exclusivitate!

Început de primăvară banal...fără nimic notabil!

2010-03-12T02:54:00.000-08:00

Motto: "Primăvara începe cu tine!"...

1 martie. Soarele, un pic de căldură, mărţişoarele, flori multe şi mirosul de kürtőskalács - în traducere, colaci secuieşti - au umplut centru oraşului martir.

Se pare însă că natura refuză trezirea la viaţă. Ninge infernal în luna lui marte, încât de dimineaţă eram gata-gata să cobor bradul din pod şi să mă apuc de împodobit, s-o sun pe mama să bage la cuptor cozonacii şi cârnaţii de Crăciun. Se pare că mai avem de aşteptat până să punem cojoacele la naftalină! La ştiri o domniţă obosită şi încercănată, anunţă detaşată, zâmbind artificial, deja prea obişnuitul COD GALBEN. Aşa că în loc de astenia de primăvară, rămânem îngropaţi în nămeţi şi îngheţaţi, din păcate, unii şi în minte şi în suflet.

Martie, la fel ca februarie, e luna prielnică evanghelizărilor, sau mai bine spus, festivalelor bisericeşti. Care mai de care se dau de ceasul morţi pentru a pune pe afiş pe cei mai cotaţi

vorbitori de pe "piaţă". Şi e străbătută săraca ţărişoară de la est la vest şi de la nord la sud de predicatori grăbiţi să ducă vestea bună, din păcate uneori unor comunităţi de mult adormite, care la finalul săptămânii rămân cu găuri în buget şi top ten-uri: care a fost cel mai bun?! (nu-i peste tot aşa, sunt şi excepţii!). Mda, şi eu am luna aceasta aproape toate sâmbetele şi duminicile ocupate!

Primăvara asta, am vrut să cumpăr soţiei nişte ghiocei, dar sincer am ales zambilele, parcă prea erau rahitici săracii şi aşa din import estic, sărmanii vestitori ai primăverii! Sau poate nu am găsit eu ceva ghiocei de calitate! Cert e că s-a denaturat şi această sărbătorire a femeii şi a frumosului, prin cultivarea Kitsch-ului, repet, până şi la sărmanul ghiocel!

Cami, "tu eşti primăvara mea!"...

Pentru ca să nu se uite...

2010-03-11T06:26:00.001-08:00

Aştept să văd din nou bunătatea Domnului!

Criza de inspiratie...

2010-03-10T04:06:00.000-08:00

...mda asta e! Mi s-a mai intamplat...nu e prima data...si decat sa scriu banal si mediocru...mai bine va anunt sa stiti. Meditez. Caut. Inventez
A, primesc sugestii despre orice subiecte v-ar interesa sa postez. Multumesc de intelegere...sper sa treaca pana maine!

Realitate trista!

2010-03-02T13:14:00.001-08:00

...ce adevar redat in acest filmulet!

Provocare!

2010-03-01T04:24:00.000-08:00

Citind cartea lui Patapievici - Omul recent - m-am gîndit să lansez o provocare stimabililor cititori: Oare cum ar trebui să arate CREŞTINUL RECENT?

Aştept sugestiile voastre pentru a putea creiona împreună portretul robot al unui creştin modern, actual şi relevant pentru mileniul III!

Idei

2010-02-26T07:33:00.000-08:00

..."Ce bine că înţelepciunea nu e direct proporţională cu vârsta! Dacă ar fi fost aşa, tinerii ar fi proşti bâtă...iar moşii genii!" (Iov 32:6-10)

Jurnal de călătorie...

2010-02-25T03:37:00.000-08:00

5 zile în Galaţi!

Timişoara...ora 22.45...acceleratul de Bucureşti...cuşetă...căldură...oboseală...discuţii...Adi S...somn...Bucureşti...KFC...răceală...medicamente...aşteptare...2 ore...acceleratul de Galaţi...plictiseală...ora 13...Galaţi...prima dată...întâlnire...pastorul Iosif...cazare...o familie extraordinară...C&S...mâncare multă...mâncare bună...cameră frumoasă...pat comfortabil...părtăşie faină...ping-pong...înfrângeri repetate...victorie pe final...Templul Penticostal...cursuri Veritas...modulul III...oameni interesaţi...discuţii frumoase...noi cunoştinţe...preocupări biblice...interacţiune...dezbateri...comunitate frumoasă...duminică dimineaţă...predică...program...mai mult dinamism...duminică seară...sesiune finală...mulţi oameni...discuţii aprinse...discuţii benefice...oameni mulţumiţi...luni...mulţumiri...fam M...oameni minunaţi...17.35...rapidul de Bucureşti...ora 21...Bucureşti...Iulian...din nou KFC...22.45...acceleratul de Timişoara...alunecare teren...Balota...ocol...Petroşani...cuşetă...din nou...somn... 10.40...Timişoara...taxi....ronaţ...Cam...Ayan...Athos...e cel mai bine acasă!!!

Despre vise!

2010-02-17T08:52:00.001-08:00

JURNAL DE CĂLĂTORIE...

2010-02-15T02:22:00.000-08:00

Ucraina...intre alegeri prezidenţiale, zăpadă şi cursuri Veritas!

Luni ora 12.31...cartierul Ronaţ.
Tocmai m-am întors din Ucraina după o săptămână! Am găsit acolo multă zăpadă, un frig teribil şi oameni împărţiţi între Ianukovici şi Iulia Timoşenko. Ciudăţenia mare am găsit-o tot printre pocăiţi: mulţi au ales pe primul, motivând că nu le-ar strica un pic de prigoană, că prea bine o duc unii pocăţi şi un pic de scuturare aşa mai dură nu ar face decât bine! Am rămas fără cuvinte în faţa argumentului şi a minunatului raţionament.

De luni până vineri am avut 5 zile de studiu al Scripturii cu studenţii Colegiului Biblic "Vocea Evangheliei" din Cernăuţ şi cu încă două Biserici din jurul oraşului. A fost un timp extraordinar de benefic... Oamenii au început să aplice metoda noastră de studiu Veritas în cercetarea Scripturii şi după 3 ani de slujire acolo încep să se vadă rezultatele.

Închei, pentru că miercuri plec din nou la Galaţi şi vreau să dedic timpul mai mult familiei - adică, Cam şi băieţelul meu Ayan.

Un îndemn bun pentru zilele de azi...

2010-02-04T06:33:00.000-08:00

Pe contul de facebook al unui prieten - Pasiune pentru închinare - am reascultat această piesă şi m-am gândit să o ofer şi celor ce mă vizitează: